miercuri, 29 aprilie 2009

Fapte si vorbe. Ne punem fundurile la bataie?



(fondul sonor e asigurat de Ez3kiel - "Versus")

Fapt: Europa FM nu doreşte ca protestul să aibe loc pe 9 Mai, ci cu o săptămână mai târziu, pe 16 Mai. Motivele lor sunt că pe 9 Mai au loc alte evenimente, care polarizează atenţia publică, dar şi faptul că pe 9 Mai au plănuit alte chestii legate de campania lor, ceva legat de un trai mai sănătos. Geo, de la "Bate şaua", mi-a transmis şi el părerea lui, cum că ar fi bine să amânăm protestul, că e bine să avem un trust media cu acoperire naţională, cu contacte prin publicaţii, că dacă Europa FM nu se implică vom avea o acţiune bloggărească de dimensiuni mici (precum cea de care deja vuiesc blogurile, marea nesupunere civică a lui Bucurenci, Cabral & co. de a pedala într-un parc unde e voie să pedalezi), ba chiar foarte mici, pentru că noi nu suntem cunoscuţi precum ei şi alte asemenea.

Acum, oricât de pertinente ar fi argumentele dânşilor, am stat şi m-am gândit şi părerea mea este: FUCK THIS SHIT, LET'S DO THIS, pe 9 Mai. De ce vreau asta? Pentru că pentru Europa FM e doar un subiect de ştiri. Ei au o altă agendă. Pentru mine parcul ăsta e ultima redută de apărat în ţara asta de căcat. Mersul pe bicicletă în parc este printre puţinele mele plăceri. În rest, mi le-au luat pe toate: la cinema nu pot să merg, prea mulţi foşnitori de pungi, prea multe filme proaste, prea mulţi care râd când nu trebuie la filmele bune; la concerte nu pot să merg: sunetul e prost, (dacă e în sală) fumul de ţigară e mai gros decât obrazul unuia care parchează pe locurile de handicapaţi, dacă e afară WC-urile sunt o insultă la adresa umanităţii. Sigur, sunt excepţii la toate-acestea (pe care le savurez cu plăcere). Iar acum vor sa îmi ia parcul? Iar acum vor să NE ia parcul?

Şi noi ce facem? În loc să ne revoltăm acum, cât încă subiectul e cald şi clocoteşte indignarea în vine, trebuie să aşteptăm încă o săptămână pentru a face un protest călduţ, instituţionalizat? Nu, domnilor, o săptămână e PREA MULT. Chiar şi 9 Mai e prea târziu (însă am argumentat de ce am propus-o)! Într-o săptămână Liviu Negoiţă şi Consiliul Local pot trece o Hotărâre care să ne interzică accesul ÎN MOD OFICIAL, pentru că acum o fac în mod ilegal, doar în baza unei legi ambigue, aplicate după ureche, care prevede că amenzile sunt date de Poliţia Rutieră, nu de cei care o fac acum, BGS şi Poliţia Comunitară. Peste o săptămână riscăm să nu-i mai pese nimănui, pentru că românul se relaxează repede, e fatalist şi resemnat. Într-o săptămână se pot întâmpla multe: primele cazuri de pestă porcină la om (Păunescu şi Vadim sunt deja în alertă şi se spală des cu spirt!), Becali mai face un giumbuşluc mediatic, apare Elodia (sau bucăţi din ea) sau - cine ştie - spune Vanghelie prima propoziţie corectă gramatical! (nu m-am riscat să zic "frază"...)

Alt fapt: protestul (dacă sunteţi de acord, bineînţeles!) nu mai este legat de toate parcurile, ci doar de I.O.R. Aşa cum - poate - aţi aflat, în parcurile mari E VOIE cu bicicleta! Da, Herăstrău şi Tineretului au liber la biciclete, a confirmat-o chiar Oprescu, care cică se va strădui să amenajeze nushcâţi kilometri de piste de biciclete în cele două parcuri. De aceea râdeam de nesupunerea civică a bravului Bucurenci! Despre parcurile mici nu aduc vorba, e normal să nu ne plimbăm cu bicicletele în ele (bunăoară, in parcul Titanii din sectorul 3, plăcuţele cu interdicţia există de mai bine de-o lună! am încercat să intru în parc, am văzut plăcuţele, m-am cărat şi nu m-am scandalizat în niciun fel).

Iată o fază tare: domnul primar Negoiţă a extins interzicerea bicicletelor şi în parcul I.O.R. sub pretextul că... e un parc mic! Totuşi, fiindcă ochii noştri văd că nu e chiar aşa, a luat repede decizia de a separa acest parc de peste 85 ha în două parcuri mai mici, împărţite de bulevardul Liviu Rebreanu în zona podului: parcul Alexandru Ioan Cuza (la stânga podului, cum te uiţi spre staţia de metrou Titan) şi Parcul Titan (la dreapta podului; a nu se confunda cu mititelul parc Titanii, cel de la Policlinica Titan). Iată cifrele, luate de pe site-ul Primăriei:

Parcul Alexandru Ioan Cuza - 38,38 ha
Parcul Titan (fost Balta Alba) - 48,17 ha
Parcul Titanii - 5,86 ha


(ca un amănunt: parcul Tineretului, în care E VOIE, are o suprafaţă MAI MICĂ decât parcul I.O.R.: circa 80 ha; ha ha ha!!!)

Aşadar, e ca şi cum eu aş interzice accesul piticilor cu înăţimea sub 90 de cm într-un... bar, iar pe domnul Negoiţă, care are - să zicem - 1.80 m înălţime, nu l-as lăsa să intre pentru că... e alcătuit din doi pitici lipiţi!

Revenind: nu vă pot promite că vom avea autorizaţie, că vom avea acoperire media (totuşi, voi scrie şi la alte ziare şi televiziuni!), că nu va ploua sau că ne va susţine vreun ONG. Dacă veţi vrea să renunţaţi şi să mergeţi pe 15 Mai, voi înţelege şi asta. Eu, însă, voi fi acolo pe 9 Mai, la ora 11, alături de prietenii mei şi de cine mai decide să vină. Nu o vom face pentru audienţă, nu o vom face pentru vizibilitate, o vom face strict pentru dreptul nostru de plătitori de taxe şi de votanţi la alegeri: dreptul de a ne plimba în pace pe aleile parcului I.O.R., fără să deranjăm bătrâni şi fără să strivim copii! Pentru că dacă nu o vom face, vor interzice şi rollerii, vor interzice cărucioarele, apoi oamenii în scaun cu rotile, apoi oamenii care aleargă. Iar de rămas vor rămâne doar bătrânii, copii şi... Q7, X5, R2D2.


Later edit: Am aflat temeiul legal pentru interzicerea bicicletelor in parcuri. Este vorba de HCGMB 10/2001, care spune că:

ART.1- Constituie contraventie si se sanctioneaza cu amenda de la 400.000 lei la 600.000 lei, pentru persoanele fizice si de la 600.000 lei la 1.000.000 lei, pentru persoanele juridice, urmatoarele fapte:

j) Intrarea cu mijloace auto, moto, velo, mijloace de tractiune animala, ierbivore, pe aleile parcurilor si gradinilor publice. Fac exceptie autovehiculele de interventie, pompierii, politia, jandarmeria, salvarea, utilajele care deservesc spatiile verzi, care efectueaza serviciile publice. Se excepteaza de asemenea si zonele in care accesul se face pe baza de bilet sau abonament, in cazul aprovizionarii unitatilor de orice fel existente pe teritoriul parcurilor, gradinilor etc., cu conditia ca vehiculele utilizate in acest scop sa nu depaseasca greutatea maxima de 3,5 tone, conform programului de aprovizionare stabilit in normative;

(nu vă speriați, este vorba de lei vechi! eu o să vin pregătit)

duminică, 26 aprilie 2009

Protest impotriva interzicerii bicicletelor in parcuri. Putina organizare

Pentru a răspunde celor care mă întreabă dacă va (mai) fi un protest: cu siguranţă va fi, dar trebuie să vedem când şi cum. Eu aş vrea să fie sâmbătă, pe 9 Mai 2009, la ora 11:00, la intersecţia Baba Novac cu Câmpia Libertăţii din mai multe motive:

- 9 Mai e Ziua Europei, iar dacă autorităţile vor să ne aburească că "suntem in Europa", atunci trebuie să se prefacă că respectă valorile europene; mersul pe bicicletă, vehicul nepoluant care arde grăsime, nu benzină, trebuie promovat, nu îngrădit!
- 9 Mai e şi Ziua Independenţei, una din zilele în care românaşii noştri şi-au cam proclamat independenţa, e drept, sub Rege străin. Atunci, un nume de stradă a zis: "Sîntem o naţiune liberă şi independentă".
- Nici locul ales nu e tocmai întâmplător: Câmpia Libertăţii de a pedala în parcuri!

Referitor la dată şi loc, mi-am dat seama că oricât de bine ne-am simţi, eu şi orgoliul meu, să organizăm acest protest, ar fi drăguţ să avem şi ceva media-coverage, ba chiar şi susţinerea unor ONG-uri. În paranteză fie spus, s-au mişcat cam greu cu privire la această chestiune, dar dacă domniile lor se urnesc şi ne ajută, să fie primit! Drept urmare, o să stau cu ochii ciuliţi, dar o să şi vorbesc cu dânşii, iar dacă vor organiza un protest, îi voi susţine! Un argument în plus la această abordare ar fi obţinerea unei autorizaţii de la Primărie (altfel, am studiat, suntem pasibili de a încălca iliesciana lege 60/1991, cu privire la adunările publice), autorizaţie care - bănuiesc eu - se dă mai uşor unei organizaţii decât unei persoane fizice, fie ea bine intenţionată.

Dar destul cu simbolismul şi idealismul înălţător. Propun ca până atunci (când o fi) să facem o listă de doleanţe. Eu voi propune o listă de idei, iar voi puteţi veni şi o puteţi completa folosindu-vă de comentarii! Să purcedem:

În locul interzicerii tuturor bicicletelor în toate parcurile, propun să se ţină cont de tipul acestora şi de caracteristicile parcurilor, astfel:

- bicicletele mici, cu roţi ajutătoare, să fie permise în orice parc; de asemenea, accesul bicicliştilor sub 12 ani să fie permis în orice parc.

- accesul bicicletelor mari, fără roţi ajutătoare, să fie interzis în parcurile mici. Prin parc mic înţeleg parcurile cu alei înguste (sub 3 m lăţime, de exemplu, dar cifra poate fi discutată!), dar şi parcurile cu suprafaţa totală mai mică de X metri pătraţi (de discutat X!); exemple: părculeţele dintre blocuri, parcul Titanii din sectorul 3 etc.

- accesul bicicletelor mari să fie permis în parcurile mari (cu suprafaţa totală mai mare de X metri pătraţi), astfel
a) Dacă aleea are peste 5 m lăţime, să se amenajeze o pistă de biciclete în lăţime de cel puţin un metru pe sens; accesul pietonilor să fie interzis pe pistă; să se poată circula cu o viteză acceptabilă: 10-15-20 Kmph.
b) Dacă aleea are între 3 şi 5 m lăţime, să se permită accesul mixt al pietonilor şi bicicliştilor pe pistă, care poate avea până la 0,5 m pe sens. Viteza maximă a bicicliştilor să fie între 5 şi 10 kmph.
c) Dacă aleea are mai puţin de 3 m lăţime, accesul bicicliştilor să fie interzis.

- accesul bicicletelor pe spaţiul verde, în orice parc, să fie interzis, cu excepţia situaţiilor în care bicicleta este luată de ghidon şi biciclistul merge alături de ea.

- pistele trebuie marcate vizibil în funţie de regimul lor (exclusiv pt. biciclete, mixt cu pietoni), atât cu panouri de restricţionare, cât şi direct pe ele, cu vopsele speciale (similare cu cele cu care se marchează pista).

- la intrarea pe aleile interzise circulaţiei bicicletelor să se monteze semne de interdicţie.

- la respectarea acestor restricţii vor veghea firmele de pază sau gardienii publici, care vor colabora cu Poliţia Rutieră, singura în măsură să dea amenzi!

- pentru bicicletele de trial, dirt-bike-uri etc. se vor amenaja spaţii speciale; accesul la aceste spaţii se va face respectând regulile de mai sus (şi regulile de bun-simţ, aş adăuga eu)

Probabil un jurist ar formula altfel aceste reguli, ar lămuri mai clar ce înseamnă "parc mic" şi "bicicletă mare", le-ar grupa mai logic, ar defini nişte sancţiuni, dar eu nu sunt jurist şi, probabil, există ONG-uri care au aşa ceva. Voi fi bucuros să colaborez cu ele, să vin cu idei şi să le transmit ideile voastre! Spor la idei!

(voi mai posta mai încolo câteva idei de protest, dar aştept să văd întâi că va fi! Daca media şi ONG-urile nu se mişcă sau se mişcă greu, schimbăm strategia şi organizăm lucurile în felul nostru)

Vezi aici şi aici

Later edit: La "ei" pana şi statuile de bronz în forma de elefant de bronz cu o trompă uriaşă au voie în parc cu bicicletatricicleta!

sâmbătă, 25 aprilie 2009

Doua fese ale aceluiasi fund

Pe blogul lu' Moshe & Mordechai (frumos nume, Mordechai, mi-aş fi dorit să mă cheme aşa - n.a.) am găsit următorul filmuleţ (Offside)



care imediat mi-a adus aminte de Tricko



ceea ce şi mai imediat mi-a adus aminte să vă aduc aminte să vă aduceţi aminte că de câte ori urâţi un ţigan, o femeie, un homosexual, un ungur, un negru, un moldovean, un arab şi, de ce nu, un rus, un manelist, un aurolac, o curvă, scăpaţi din vedere esenţialul: că suntem două fese ale aceluiaşi fund.

joi, 23 aprilie 2009

Un Ghicitor impotriva tututor

(sursa aici)

Vrei să faci un copil și te întorci cu spatele la nevastă-ta, fugi 100 de kilometri și faci laba în vântul care-ți bate din spate? Felicitări, ai aceleași șanse să ți-o lași gravidă precum au semnatarii petițiilor online să-și rezolve problemele.

În problema interzicerii bicicletelor, am urmat următorul parcurs:

Am scris la Primăria Municipiului București (PMB), la adresa primargeneral@bucuresti-primaria.ro. M-au redirectat cu un mesaj de bla-bla, generat automat sau generat de o automatizată, către Administratia Lacuri, Parcuri si Agrement Bucuresti (ALPAB), de la care nu am primit un mesaj inapoi. Aștept termenul legal de 30 de zile.

Am sunat la Primăria Sectorului 3, la Relații Publice. Acolo m-au redirectat către un domn amabil care mi-a explicat că această Hotarâre e dată de Consiliul General al Municipiului București, deci lor trebuie să mă adresez, chiar dacă parcul I.O.R. ține de Primăria Sectorului 3 acum.

Am sunat la Primăria Generală, din nou. După 10 secunde în care s-a auzit în receptor tot ce vorbeau în birou, o doamnă și-a cerut scuze și m-a întrebat ce doresc. În timp ce ceream date despre HCGMB 1145/2004, m-a redirectat automat spre Direcția Asistență Juridică. Acolo o doamnă cam fără răbdare mi-a spus că HCGMB 1145/2004 nu există, deoarece în acel an sigur nu s-au dat atât de multe și să sun la Primăria Sectorului 3, de care ține parcul. I-am explicat calm că am mai sunat și am fost trimis aici. Mi-a replicat enervată că doar cu atât mă poate ajuta.

Am sunat din nou la Primaria Sectorului 3. Acolo, același domn amabil mi-a explicat că cei de la PMB încearcă să mă paseze și să insist, dar să cer cu Relații cu Publicul..

La PMB, la relații cu publicul m-au trimis la Transporturi(?), apoi la Parcuri, unde am dat peste un biciclist care mi-a explicat că nici lui nu-i convine situația și nu înțelege cum s-a ajuns aici. Omul a fost amabil și cooperant și mi-a îndrumat pașii spre ALPAB.

La ALPAB cred că mi-a răspuns portarul. Domnul nu părea prea lămurit cu ceea ce se întâmplă în lumea dezlănțuită. A întrebat pe cineva, care nu prea știa (probabil femeia de serviciu) și care, cu un efort enorm, m-a îndrumat spre Primăria Sector 3.

Aici am făcut un stop-joc și am evaluat posibilitatea ca pe acele panouri să fie o greșeală de tipar. Am intrat deci, pe căutare acte interne de pe site-ul PMB și am scris 114, în loc de 1145. Surpriză: iată hotărârea buclucașă, din care citez:

Art. 1: In parcurile si gradinile publice din municipiul Bucuresti se interzice accesul tuturor autovehiculelor, motocicletelor, a altor mijloace de transport motorizate, a utilajelor, precum si a vehiculelor cu tractiune animala.


Așadar, nici urmă de biciclete! HCGMB 114 (nu 1145, idioților!), din 21.07.2004 se referă doar la autovehicule, motociclete, vehicule motorizate, utilaje și vehicule cu tracțiune animală!

Am semnalat problema la Serviciul Juridic din cadrul Primăriei Sectorului 3, la același domn de treabă, care a promis să corecteze această aberație.

Eforturile se concentrează acum în direcția OUG 195/2002, faimosul Cod Rutier și al articolul 161, cu al său ambiguu și infam punct k) de la Kafka.

marți, 21 aprilie 2009

Gandiri cu fundul: interzicerea bicicletelor in parcuri



De o săptămână (sau două săptămâni) a fost interzis accesul bicicletelor în parcuri. Știu asta deoarece s-au montat pancarte precum acelea ce le puteți vedea în attachment la intrarea din parcul I.O.R. (redenumit Alexandru Ioan Cuza). Legea în baza căreia este interzis accesul este OUG 195/2002, care în articolul 161, punctul k), scrie

k) sa circule pe aleile din parcuri sau gradini publice, cu exceptia cazurilor cand nu stanjenesc circulatia pietonilor;

Agenții BGS au primit "ordin" (!) sa dea amenzi bicicliștilor, în valoare de 500 RON!

Înțeleg din declarația sa că și primarul sectorului 3, Liviu Negoiță, susține această interdicție. Citez, de aici:

În sectorul 3, de exemplu, în parcul IOR nu se poate intra cu bicicleta. Primarul Liviu Negoiţă spune că există pericolul ca bicicliştii să îi lovească pe copii care se joacă pe aleile parcului sau pe bătrânii care se plimbă.

În sectorul 2 de exemplu am aflat că s-a interzis de ceva vreme mersul cu bicicleta în parcuri pentru că, erau mulţi hoţi care mergeau pe bicicletă.


(Cât umor involuntar, domnule Onțanu! - n.a.)

Așadar, pentru că "exista pericolul", s-a dezgropat un paragraf ambiguu (care conține și o excepție!), al unei legi din 2002, neaplicate pana acum! Mai mult, acea lege nu specifică nicaieri că membri ai poliției comunitare sau al vreunei firme private de pază au dreptul să dea amenzi contravenționale, aceasta fiind exclusiv in atribuțiunile Poliției Rutiere! Pe care n-o vad în parcuri.

În plus, argumentul că "există pericolul" e de-a dreptul hilar. Există pericolul să te curentezi în priză sau, Doamne-ferește, să fii lovit de o mașină pe stradă! Totusi, nu vad aplicabilă măsura de a-ți fi interzis accesul în propria casă sau la serviciu pe acest considerent sau interzicerea circulației mașinilor pe stradă!

Această interdicție de a circula în parcuri vine pe fondul următoarelor:

1. Nu ai voie sa circuli pe strazi publice cu bicicleta daca in paralel exista piste de bicicleta.
2. Nu ai voie sa circuli pe trotuar, exceptie facand cazurile cand sunt amenajate piste.
3. Nu ai voie sa circuli pe partea carosabila in aceeasi directie de mers, daca exista o cale laterala, o poteca sau un acostament practicabil, ce pot fi folosite;
4. Pistele de bicicleta sunt, in majoritatea cazurilor, facute in bataie de joc, pentru a se bifa niste kilometri de pista pe hartie, numai bune de a fi aratate spre Uniunea Europeana; in realitate, ele sunt:

- pline de obstacole (gropi, stalpi, panouri publicitare, denivelari ale asfaltului, stanci (!), pubele de gunoi, masini parcate)
- fara rampa de acces la nivelul bordurilor trotuarelor (lucru care ar fi un minim de respect si pentru persoanele in scaune cu rotile!)
- circulate de pietoni (care se pare ca au fascinatia de a merge intre doua linii galbene paralele), care te bombane/injura cand ii claxonezi sa se dea la o parte
- trase in zone inguste, unde ocupa tot trotuarul, nelasand loc pietonilor sa treaca.

Dupa cum se vede in poza, in spatele indicatorului este, in parc, o parcare de masini care ar trebui toate amendate cu sume intre 3000 si 5000 de RON!

Inteleg ca s-a interzis circulatia bicicletelor in parc in urma sesizarilor unor cetateni care au fost incomodati de acestea si care spun ca ele prezinta un pericol public pentru copiii lor. Daca chiar au existat cazuri in care bicicletele au accidentat cetateni in parcuri, atunci corect ar fi ca biciclistii in cauza sa fie sanctionati, nu o intreaga comunitate! In baza acestui rationament, de ce nu l-am condamna si pe domnul Negoita pentru crimele nazistilor?

Consider ca intr-o capitala sufocata de noxe, cu probleme majore de trafic si in care suprafata parcurilor raportata la numarul de locuitori este oricum insuficienta si neconforma cu standardele europene, interdictia accesului biciclistilor in parc este un abuz, inca unul din seria de abuzuri care a facut ca traiul in aceasta capitala "europeana" sa devina unul insuportabil.

Putem actiona si ajuta in mai multe feluri:

1. Semnarea petitiei online pe care o putem gasi aici: http://www.petitieonline.ro/petitie/semnaturi/spatii_amenajate_pentru_biciclisti_-p64733048-pg3.html (deși eu consider că e mai mult un debușeu pentru cei care, de fapt, nu vor să se implice)

2. Trimiterea de scrisori sau e-mailuri catre Primaria Sectorului 3 (o serie de contacte puteti gasi aici) , Primaria Generala a Bucurestiului (primargeneral@bucuresti-primaria.ro), catre comisiile Consiliului General al Municipiului Bucuresti (Comisia Învăţământ, Cultură, Culte şi Sport E-mail:CICC@bucureşti-primaria.ro, Comisia de Ecologie şi Protecţia Mediului E-mail:CEPM@bucureşti-primaria.ro, Comisia Juridică şi de Disciplină E-mail: CJD@bucureşti-primaria.ro) si oriunde credeti ca v-ar putea sustine cauza. Va rog, mentineti un ton civilizat si argumentati-va opinia, este sigurul fel in care puteti ajuta "cauza".

3. Mediatizarea acestei situatii catre toate ziarele centrale si locale (pentru ca inteleg ca si in tara e aceeasi situatie, nu numai in Capitala), catre televiziuni si pe toate forumurile de discutii centrale.

4. Din gura-n gura. Mobilizati-va prietenii, rudele, colegii de serviciu! Este important sa stie ca parerea noastra conteaza, iar pentru politicieni, NUMARUL este important!

5. Organizarea unui protest public, pasnic, cu strangere de semnaturi (nume, prenume, CNP, semnatura). Acest lucru sugerez sa se faca impreuna cu comunitatea ciclistilor din romania (Asociatia "Bate Saua" si altele...)

Acestea sunt părerile ghicitorului cu privire la interdicția de circulație a bicicletelor în parcuri. Luați și reacționați!

Citiți și aici!

Later edit: Totusi, sa ne descrețim frunțile...



Protest pe 9 mai 2009, sâmbătă, la intrarea de la parcul IOR (Alexandru Ioan Cuza) dinspre intersecția Câmpia Libertății cu Baba Novac! Dați mai departe și veniți mai aproape!

Citiţi şi aici, că nu muşcă!

miercuri, 15 aprilie 2009

Zaharul dulce chelie anala aduce!

Ca viitor om cu chelie mă îngrozește orice despărțire a părului de piele, dar iată că în lume și în unele zone lumea abia așteaptă să scape de păr. Lumea aceea se găsește în lumea așa-zis civilizată și zona aceea este așa-zis anală. N-o să trec prin toate aspectele epilării anale, când, unde, cum și cât, ci vă voi sugera o soluție alternativă: epilarea anală cu zahăr. Aveți nevoie de:
  • două cești de zahăr alb
  • un sfert de ceașcă de apă
  • un sfert de ceașcă de suc de lămâie
  • o linguriță de ulei (de susan, preferabil, dar nu neapărat)
Ce faceți cu aceste ingrediente magice?
  • ungeți o suprafață dreaptă cu ulei
  • puneți ingredientele într-o cratiță și fierbeți-le până ajung la aproximativ 120 de grade Celsius, timp de 10 minute; atenție să nu se ardă!
  • turnați amestecătura pe suprafața unsă cu ulei
  • după ce se răcește, dar înainte să se întărească, faceți o sferă din conținut și
  • puneți-o într-un borcan sigilat, pe care-l depozitați la frigider.
  • când doriți să vă epilați în fund, luați o bucățică din borcan, puneți-o la cuptorul cu microunde 20-30 de secunde, până e caldă și maleabilă
  • întindeți o mică cantitate peste zona pe care doriți s-o epilați și acoperiți această zonă cu o bucată de material textil poros
  • trageți în direcția opusă creșterii firului de păr, având grijă să nu urlați prea tare
  • puteți refolosi materialul textil poros până când nu mai se lipește păr de el
Această metodă ține fundul fără păr 2-3 săptămâni și-a fost găsită aici. Mulțumim, Kacy Karr!

Anunțați-mă (și mulțumiți-mi) dacă metoda asta merge pentru voi!

luni, 13 aprilie 2009

Ghicind in fundul Elenei Basescu

Acum ceva timp am primit un telefon în care o persoană care vorbea sacadat și cu multe pauze, căutându-și cuvintele cu grijă, mă invita la ea acasă să îi ghicesc în fund. Mi-a spus că este o persoană publică de mare calibru și importantă pentru țară și că nu am voie să divulg secretul și nimic din ceea ce voi vedea și am de gând să îi respect dorința, așa că nu vă voi spune cine este.



"Voi trimite...o mașină...după dumneavoastră", mi-a spus. M-am îmbrăcat într-o cămașă înflorată, ca pentru o persoană cu vază. Am așteptat o oră, timp în care m-am concentrat asupra străvechii arte a rumpologiei.

După o oră, un ins solid cu o cască de aparat auditiv și cu ochelari negri mi-a bătut la ușă. Aoleu, un surd orb, m-am temut eu, căci urma să fiu condus cu mașina prin București. Pe de altă parte, m-am bucurat pentru el, căci nu îi e dat să audă claxoanele și să vadă gropile, deci el chiar trăiește într-o capitală europeană!

Drumul cu mașina nu a durat mult, căci omul a pornit girofarul și toți se dădeau din calea noastră. Era un sentiment plăcut și mi-am dorit să-l retrăiesc. Sunt convins că voi fi un președinte / prim-ministru / președinte de senat / președinte de camera deputaților mai bun decât președintele / primul-ministru / președintele senatului / președintele camerei deputaților actuali și nu sunt Diaconescu, Lazarus sau Prințul Duda. Totuși, senzația pungii negre pe față a fost destul de neplăcută. M-am bucurat că a fost abolită pedeapsa cu moartea în România, dar m-am întristat pentru că există în continuare pedeapsa cu viața în România.

După ce mi s-a luat punga neagră de pe față și am sunat la interfon, ușa de la vila impunătoare s-a deschis cu un scârțâit lugubru, în timp ce dinăuntru se auzea melodia cântată de Aqua, "Barbie Girl". Pe perete erau picturi cu portretele lui Cătălin Botezatu fără chiloții care l-au consacrat, Solcanu doar în chiloții lui Botezatu și în Botezatu, Zina Dumitrescu și cu Mona Muscă forfecându-se goale, o pictură rupestră cu Backstreet Boys... Femeia e clar o iubitoare de artă.

Mi-a ieșit în cale un grup de tineri îmbrăcați în portocaliu care semnau de zor pe o foaie cu semnături. Era hazliu să vezi cum încercau să imite semnături de pe o listă pe care scria "Sunteți de acord că sunteți foarte deștept?" Le-am spus că am fost chemat să îi ghicesc în fund vocii feminine de la telefon (nu dau numele! nu insistați!) și mi-au făcut semn să urc pe scări.

Am deschis ușa și am văzut cel mai scârbos ritual din viața mea: un grup de tineri în portocaliu stăteau în jurul unei ființe care semăna izbitor cu un rebut de păpușă gonflabilă, cu o perucă cu breton cumpărată la mâna a doua de la un (o?) drag queen și îi stimulau funcțiile vitale. Unul o apăsa pe sâni ca să respire, altul îi deschidea buzele și i-o băga în gură (lingurița cu mâncare deja mestecată) făcând "avionul", după care alți doi tineri îi mișcau fălcile ritmic. La scurt timp după aceea, păpușa era luată în brațe și bătută ușurel pe spate, să râgâie zgomotos. Două tinere, fiecare ținând în mână o găleată de fond de ten, îi corectau cu un șpaclu șanțurile și gropile de pe chip monstruozității. Sub fund avea o ploscă, iar trei tineri o apăsau în valuri pe intestine până reușea să facă treabă mare. Uneori nu ieșea nimic, alteori ieșea doar o bășină, care era repede tradusă în comunicat de presă. Un șir nesfârșit de hămesiți de putere o ștergeau la fund duios cu limba lor mătăsoasă, exersată pe bucile piraterești ale luptătorului anti-corupție și anti-comunism.

Un ventriloc însărcinat cu PR-ul, de la partid, i-a băgat mâna în fund independentei candidate la Parlamentul European și i-a mișcat buzele: "Ghicește-mi în fund, Ghicitorule!"

Atunci, pe loc, un complicat mecanism a întors păpușa invers. Două cârlige aninate de elasticul pantalonilor de pijama cu capete de mort i-au tras în jos, dezvelindu-i fundul. Un viitor mai fals nu am văzut în viața mea: fundul ei era acoperit de fond de ten, de formă fără fond și de fonduri de investiții ale diverșilor sponsori de partid.

"Curățați-o!", le-am zis tinerilor care au votat-o cu 99% în funcția de președinte al organizației de tineret.

O campanie de presă a început să vuiască în încăpere. Ventrilocul a început să vorbească articulat, un aer proaspăt de tinerețe, de non-conformism și de independență a început să se împrăștie în cameră. Un nefericit a apăsat-o pe burtă și o nouă bășină incorectă gramatical a întinat aerul în țară. Nefericitul a fost dat afară din partid și băgat în partidul advers, de unde a putut fi supt de informații, înainte de a fi dat șacalilor de presă să se hrănească cu hoitul lui.

Am început, temător, căci nu e ușor să ghicești în fund unei bășinoase notorii, să îi ghicesc în fund. Fundul ei nu mințea: încă de la grădiniță a fost pupată în el, când colegii asamblau piesele de LEGO în locul ei, căci ea nu reușea să înțeleagă cum se îmbină. Mai târziu, la școală, tatăl ei scria bastonașele în locul ei, dar și operațiile de aritmetică simplă. În liceu deja colegii ei se specializaseră în scrisul ei și i-au scris toate lucrările de control, tezele și chiar Olimpiadele! Ajunsese aproape olimpică pe glob la chimie, specialistă în polimeri, dar chiar înainte de ziua cea mare a Olimpiadei, tânărul care scria în locul ei s-a îmbolnăvit de bun-simț (ea și toată familia fiind imună la această maladie a secolului) și s-a dus singură cu mai mulți puieți de meri, făcându-se de râs!

Ulterior, încurajată de părinți, care îi ziceau că e cea mai frumoasă din lume, s-a făcut model de modă, fiind prea proastă să fie model de artă. Limbile în fundul tatălui, indirect plasate în fundul ei au ajutat-o să ajungă pe podium și reviste de modă, deși e, vorba scriitorului, balcâză și lălâie, fata babei. Tare-n tată și mică-n țâță, inteligentă ca o mâță storcită pe un drum național și vrând să trăiască în lux și-a pus CV-ul (în posesia căruia am intrat prin metode specifice), la Luxten. Priviți!



Pentru că încercarea moarte n-are, și-a zis să încerce marea cu sarea (mai ales că în familie mai e unul care încearcă marea și marea prostie națională) și să ne încerce răbdarea cu anunțarea candidaturii la Parlamentul European, unde poate pune house la mobil în plen și poate citi discursurile scrise de Monica Iacob-Ritzi, reprezentând astfel cu cinste un neam de copiatori trași la xerox.

Acesta este trecutul, scris pe fesa stângă. Pe fesa dreaptă era tatuat doar atât: "Andrușca, când stau cu fața în jos, gaura fundului e cea de sus". Pentru a afla viitorul ei, trebuie să îi ghicesc în fund Tatălui Suprem, fără de care nu are niciun viitor.

miercuri, 8 aprilie 2009

Sa nu intoarcem fundul moldovenilor!

Cunoaștem cu toții situația din Republica Moldova (iar dacă nu o facem deja, ar fi bine să ne punem la curent!). Evenimentele de acolo m-au făcut să reacționez, așa că după ce am ascultat câteva ore Radio Vocea Basarabiei, m-am îndreptat spre Piața Universității, pentru mitingul de la ora 20:00, de sprijin pentru manifestațiile de la Chișinău. Ceea ce am văzut acolo m-a indignat: piața era plină de indivizi care nu aveau nici cea mai vagă legătură cu evenimentul. Erau așa:

Suporterii. Membri ai galeriilor de fotbal, care îndrăgesc peste măsură adunătura și strigătura. Râdeau, glumeau, se hârjoneau. E firesc, când ești la 360 de kilometri de o bâtă în cap sau de un glonț în fund. E trist când cele mai organizate grupări dintr-o țară ca România sunt cele de suporteri (unde e societatea civilă?). E trist când singura formă de existență a patriotismului devine cea gregară, de meci. E trist când ești rugat de pe scenă să taci dracului din gură și să lași oamenii care știu a vorbi să vorbească.

Noua Dreaptă (care făcea Noua Labă la Noua Pulă). Dintr-un motiv care-mi scapă, existau și ei pe acolo, în paralel cu mitingul studenților basarabeni și al Noilor Golani. Mai puțin dotați în pantaloni, dar mai dotați cu stații de amplificare, reușeau să acopere fonic cealaltă manifestație, cea legitimă! Nu știu cine a fost prostul care le-a dat autorizație să faca miting în același loc cu ceilalți. Nu știu ce legătură au niște neonaziști cu cauza moldovenilor! Pot pune pariu că aproape nimeni din ei n-au fost vreodata pe cele meleaguri, însă au profitat și ei de ocazie să mai iasă olecuțică în față.

Țiganii. E uimitor cât de bine coexistă acești păduchi întunecați cu Noua Dreaptă! Și la marșurile anti-gay, și la marșurile anti-cipuri, sunt nedespărțiți, deși ar trebui să-și spargă mutrele pe unde se prind! Ca la orice loc unde e adunare și înghesuială, apăruseră și țiganii, mânați de cel mai pur interes național și dragoste pentru frații de peste Prut puși pe ciordeală. Mi-am strâns portofelul mai bine și mi-am aruncat mobilul în ghiozdan. Nici la un protest nu poți să stai liniștit.

"Culărăii". Proto-gay/lesbian, viitori corporatiști de nădejde sau artiști harfiști, culărăii se mobilizează pe bloguri, twittere sau sms-uri pe iFony și se strâng oriunde coiul lor atrofiat de revoluționari de club dnb vibrează pentru o cauză nobilă. Îi recunoști cu ușurință după machiaj, insigne, pătrățele, eșarfe și obiceiul absolut idiot de a fotografia tot ce le iese în cale, pentru ca apoi să ejaculeze revoluționar pe bloguri că au fost acolo și că sunt parte a soluției. Prefer un șuț cinstit unor labagii patentați, cum sunt acești culărăi.

Ploșnițele, păduchii, țânțarii. Prin aceste frumoase cuvinte eu numesc orice sugător de sânge din pula poporului: politicieni și oameni de afaceri dubioși, dar și țucălarii și trepădușii lor. Erau câțiva în mulțime, veniseră la costumele lor cu dungi, pantofii în care își pot vedea în sfârșit pula pe care n-au mai văzut-o de la Revoluție, când erau și ei slabi. Miroseau a parfum și a căcat și veniseră să ia pulsul mulțimii. Au plecat, presupun, liniștiți acasă: nu au a se teme de această gloată imbeciloidă. Nu încă. Dar e bine să verifice, să fie vigilenți.

Basarabeni. Singurii care aveau ce căuta acolo. Tot respectul pentru dânșii.

Bătrâni. Tot respectul pentru un bătrân care pleacă cu greu de acasă pentru a ajunge la o manifestație de susținere a moldovenilor basarabeni.

Eu. Nu știu clar de ce m-am dus acolo. Poate pentru că sunt un arc sub tensiune. Poate pentru a-mi mai gâdila oleacă glanda de revoluționar eșuat. Poate pentru a încerca să-mi spăl rușinea atâtor ani de indiferență față de problema basarabeană. Poate că sunt dezamăgit de lipsa de reacție a românilor împotriva tuturor tarelor si racilelor care ne caracterizează țara și mă bucur când văd niște oameni cu coaie, care ies în stradă pentru dreptul lor de a duce o viață mai bună.

Totuși, nu-mi pot reprima tristețea când mă gândesc dacă viața pe care vor să o ducă este într-adevăr mai bună. Căci ce avem noi, românii de dincolo de Prut, în plus față de ei? Dreptul de a ne spăla creierul televiziunile, prin programe ce ni se adreseaza gonadelor? Dreptul de a arunca banii pe lucruri de care nu avem nevoie? Dreptul de a fi furați zi de zi de o clică mafiotă care își zice "statul român"? Dreptul de a fi scuipați în cap de chelneri, agenții de turism, companii de telefonie mobilă, service-uri și magazine? Dreptul de a ne spune opinia, pentru a fi apoi ignorată sau exploatată de flămânzii de putere? Dreptul de a fi omorâți în spitale de o castă de incompetenți care se apără unii pe alții? Dreptul de a muri cu dreptatea în mână?

Republica Moldova mai are mult pe drumul spre democrație și civilizație. Din păcate, asta nu depinde de ea, pentru că este o națiune suzerană doar declarativ, în realitate fiind complet dependentă de ruși în punctele sale esențiale: politic și economic. Dacă marele șahist geopolitic Putin va decide mutarea acestui pion spre democrație pentru a slăbi puterea nebunului ucrainean, moldovenii vor avea capul lui Voronin. Dacă rusul va decide că e mai profitabil pentru el să mențină această sulă-tampon în coasta NATO, atunci sângele lor va curge degeaba. Și nicio labă tristă în batistă de protest în căldurica și siguranța Bucureștiului nu va schimba acest lucru.

marți, 7 aprilie 2009

Intelepciunea fundului

Am săpat puțin în tolba cu proverbe și iată ce am scos la iveală! O parte din ele le-am gasit in memorie, o parte din ele le-am dibuit cu Google. Nu se vrea a fi in niciun fel o postare amuzantă, ci un compendiu al înțelepciunii populare care iese din fund.

  • "Și marea are fund, dar inima omului!"
  • "Mai bine economisește la margine decât la fund."
  • "Sacul zgârcitului gură n-are și-al zgârcitului fund n-are!"
  • "Punga boierească n-are fund."
  • "Averea crâșmarului / în fundul paharului."
  • "Un nebun aruncă o piatră la fund și zece înțelepți se aruncă să o scoată"
  • "Nu poți fi și cu pula-n fund și cu sufletu-n rai!" (cu varianta "Nu poți fi cu pula-n cur și cu sufletu-n rai!")
  • "Orice șut în fund e un pas înainte."
  • "O bătaie uşoară pe umăr este foarte aproape de un şut în fund." (Legea 1 a lui Dilbert despre muncă)
  • "Ghinionistului îi plouă sub fund chiar și atunci când stă pe scaun."
  • "E comod sa șezi pe un arici...cu fundul altuia."
  • "Mărgăritarul stă pe fundul marii si mortaciunea plutește deasupra apei."
  • "Cine sare mult gardul primește și un par în fund."
  • "Noaptea curul e stăpân!"
  • "Cur în cur şi noapte bună!"
  • "Cea mai bună pizdă-i curul!"
  • "Ai carte, ai cu ce să te ștergi la fund."


Această postare poate avea legături profunde cu expresionismele.

Dacă vreți să contribuiți la această listă de proverbe și zicători legate de fund, limita e curul!

luni, 6 aprilie 2009

Muzicile Ghicitorului: Morcheeba - Enjoy The Ride

Nu sunt într-o stare prea veselă, așa că tot ce pot să fac este să vă supun atenției o melodie pe care am ascultat-o cu fanatism în weekend. Dacă videoclipul nu vă inspiră, imaginați-vă pe motocicletă, după apus, singuri și singuri pe drum și închideți ochii.

joi, 2 aprilie 2009

Dincolo de fund (nu-i nicio raza de lumina)



Va place ceea ce vedeti, nu? Ei bine, inainte sa va puneti viermisorul acolo unde nu cunoasteti, ganditi-va ca s-ar putea sa se intalneasca cu vechi prieteni. Caci fundul, pe langa secretul viitorului, ascunde si multe alte secrete de familie, cum ar fi familia Anelidelor, de origine evreiasca, care se ascund inca din anii '40!



Dincolo de fund, aparentele sunt inselatoare. Alte chestii care par ceea ce nu sunt, in afara de un fund sexy care ascunde viermi:

1. Basescu. Pare darul lui Dumnezeu pentru Romania, dar este un cal traian in care se ascund chintale de cacat comprimat. Este departe de a fi un politician abil, pentru ca are, de fapt, bile. Are insa darul de a si gandi cu ele. Fundul este pentru bilele lui ce este gura pentru creier: din el ii ies toate vorbele de duh cu care tine prima pagina a ziarelor noastre penibile. Alte chestii pe care le are: o echipa eficienta de propaganda si sustinatori fotbalisti: orice zici impotriva echipei iubite, indiferent daca e adevarat sau nu, este taxat ca venind din partea taberei adverse. Daca-l iubesti pe Basescu, e musai sa zici "Muie Mircea/Crin/bun simt/[orice e opus lui Basescu]". Daca zici "Muie Basescu!" esti musai Mircea, Crin sau bunul simt.

2. Piturca. Pare antrenorul/selectionerul echipei de fotbal a Romaniei. De fapt, nu e. Si mai pare ceva: serios. Si nu e.

3. Oamenii moralisti, de partea binelui, care critica relele societatii (si eu). In realitate sunt niste ipocriti basinosi, care cred ca compenseaza propriile mizerii cu dorinta de a face bine in societate.

4. Romania. Pare o tara, in care este democratie si stat de drept. In realitate, sunt foarte multe romanii mici, cu oameni mici care conduc peste oameni si mai mici care accepta orice rahat le servesc oamenii mici fara sa se ridice sa-si spuna parerea. Cand se ridica sa-si spuna parerea, o fac slugarnic si agramat. Se mai ridica pentru pricini ridicole, cum ar fi fotbalul sau cipurile Satanei implantate in oameni. Romaniile mici nu au legatura intre ele. Cand sarbatorim Unirea de la 1 Decembrie 1918, de fapt, suntem prosti sau ironici.

5. Simona Patruleasa. Pare sexy, dar cand ma gandesc ca cine o fute e zoofil si nu stie. Mult mai onesti mi se par taranii care fut vaci. In 90 % din poze, Simona Patruleasa isi tine fata intr-o parte, pentru ca daca te uiti direct in ochii ei vezi abisul. Dupa ce se demachiaza, slabind astfel cu trei kilograme, Simona Patruleasa arata asa:

miercuri, 1 aprilie 2009

ADIO!

Gata, nu voi mai scrie pe blog! Va multumesc pentru ca ati fost alaturi de mine si va invit sa cititi si restul blogului, in cazul in care ati ratat vreun articol!

Motivul: am castigat o suma foarte importanta de bani la Loto 5/40! Si asa e lumea, cum da de bani, cum se strica la cur. Vedeti si voi exemplul marilor formatii de hiphop din Romania!