joi, 5 martie 2009

Curva virgina

Pentru că activitatea de ghicit în fund stagnează oarecum şi afară plouă, am chef să vă spun mici istorisiri din viaţa mea de ghicitor în fund. Şi vreau să vă povestesc despre Verginica, curva virgină.

Am cunoscut-o prin intermediul anunţurilor de mică publicitate, rubrica de Matrimoniale. N-am înţeles niciodată de ce îi zice aşa, când 90% din bărbaţii care apelează la numerele de acolo sunt deja căsătoriţi, iniţiaţi în taina sfântului matrimoniu, incătuşaţi, încotoşmăniţi, încoţopeniţi. Eu fac parte din ceilalţi 10%.

Bunăoară, fiind un ins în căutarea purităţii, nu mică mi-a fost mirarea să dau peste anunţul "Virgină, caut domn generos şi experimentat pentru relaţii intime". O virgină în lumea sexului plătit? m-am intrebat eu şi am sunat imediat.

La capătul firului (vorba vine, pentru că sunam de pe mobil) era o voce feminină cam răguşită care mi-a zis că mă poate vedea în două ore şi că ne putem vedea în zona cutare. Aveam timp pentru un duş, pe care l-am făcut pe îndelete, insistând în zona genitală.

Am ajuns în garsoniera cochetă a domnisoarei (nu avea mai mult de 25 de ani) şi m-am aşezat pe pat. A dat drumul la muzică şi mi-a adus un pahar de whiskey, pe care l-am primit cu bucurie, întrucât eram întrucâtva stresat. Era îmbrăcată într-un furou de mătase, care-i curgea foarte bine pe forme şi-i punea în evidenţă fundul obraznic, gata de pocnit şi de disciplinat. Avea sânii destul de mici, dar compensa grozav cu fundul pe care puteam pune paharul de whiskey şi n-ar fi căzut!

Am întrebat-o dacă chiar e virgină sau e doar o chestie de momit clienţii. M-a asigurat că nu e reclamă mincinoasă şi m-a întrebat daca nu vreau să văd certificatul medical de la ginecologie. I-am zis că bineînţeles că vreau să-l văd, mi l-a adus, şi am constatat cu uimire că tot ce zicea e adevărat. Apoi m-am gândit că e fals, trăim în România şi ştim bine că pentru o sumă de bani medicii pot scrie orice prostie într-o hârtie. I-am spus-o şi mi-a întors-o tăios: "Pentru o sumă de bani poţi verifica dacă e adevărat ce scrie acolo. Nu de asta ai venit aici?"

I-am zis că inainte să vin mă gândeam că, fiind virgină, nu o să putem face mare lucru, în afară de sex oral şi anal. Şi-a ridicat furoul în faţă, şi-a dat puţin chiloţii din acelaşi material într-o parte şi şi-a lăbărţat labiile cu degetul arătător şi cu cel mijlociu:

"O mie de euro şi ai voie aici."
"Dar pot face asta şi gratis, cu vreo gagică beată din Expirat sau Fire!"
"Virgină?", a ridicat ea o sprânceană a neîncredere. "Câţi bani ai la tine?"

Aveam chiar o mie de euro, pe care plănuiam să-i depun la bancă şi să-i alătur altor bani cu care să plătesc un avans la maşină.

"700", am minţit eu, muşcându-mi limba că nu am zis mai puţin, pentru că bănuiam ce va urma.
"Ok, 700 şi deschid porţile la discotecă"
"Nu merg la discotecă."
"Nu ai simţul umorului?"

Nu aveam. Nu când urma să rad 700 de euro pe o curvă virgină.

"Ok", am zis. Bărbaţii sunt slabi. Iar eu sunt un bărbat adevărat.

"Bun băiat", a gângurit ea şi a îngenuncheat. M-a desfăcut la pantaloni, i-a dat jos, apoi ciorapii, pulovărul şi cămaşa. Chiloţii au urmat la scurt timp după aceea, intovărăşiţi de chiloţii ei. I-am zis să păstreze furoul pe ea. Goliciunea totală este pentru atunci când faci dragoste.

Cuirasatul a dat de ceea ce păreau nişte gheţuri de piele. După un sfert de oră, aveam sânge pe pulă şi 700 de euro mai puţin. Mi-a supt-o apoi şi mi-a curăţat-o cu conştinciozitate. Am făcut duş şi am plecat.

După aproximativ o lună, am verificat ziarul şi am văzut din nou anunţul. Am sunat din nou şi mi-am stabilit o întâlnire. Am făcut duş si am insistat în zona inghinală.

Mi-a deschis deja goală şi udă. "Intră, nu am apucat să mă şterg."
Am intrat în hol şi am întrebat: "Tot virgină?"
"Există un singur mod de a afla, nu?"
"Îmi vreau cei 700 de euro înapoi", i-am zis furios. "Sau măcar o parte din ei!"
Era inutil să-i zic că chem Poliţia. Mi-ar fi râs în nas.
"Eşti simpatic când te enervezi. Whiskey?"
N-aveam chef, însă fierbeam de nervi şi simţeam nevoia să mă calmez. Duşca de whiskey s-a potrivit în mine ca o piesă de puzzle lipsă.
S-a uitat la mine apoi câteva minute, fixându-mă cu ochii ei negri şi aprigi, încruntându-se pe alocuri. I-am văzut imaginea ridată atunci când va avea 60 de ani. Am fixat-o şi eu înapoi aşa cum făceam când eram copil cu alţi oameni în metrou.
"Bine, o să îţi lămuresc misterul. Nu sunt tocmai virgină."
"N-aş fi crezut!", i-am zis eu.
"Dacă nu te opreşti din ironii, mă opresc din povestit!" Şi iar a făcut cutele.
M-am oprit şi a continuat: "Nu-mi place să mă fut. Sexul mi se pare ridicol. Când văd bărbaţii pe mine, atât de siguri că ceea ce fac ei e important, atât de concentraţi să le iasă totul bine şi atât de ridicoli dând din fund, îmi vine să râd. Am făcut-o des la început, dar simţeam că fac bătături în vagin. Nu mă udam cum trebuie, de la lipsa de chef, aşa că mă durea. Am găsit tot felul de trucuri să trec peste asta, cum ar fi să-mi dau cu gel înainte, pretextând că mă duc să-mi pudrez nasul, cand eu făceam ceva total opus. Aşa că m-am frământat eu să găsesc o idee s-o mai răresc, dar totuşi să scot bani frumoşi. Şi mi-a venit ideea să mă vând ca virgină."
"Dar, totuşi... Ţi-a curs sânge!"
"Da, nu e un truc de film şi nici magie. Nu am punguţe cu sânge de porumbel care se rup la futut. Se cheamă himenoplastie, băiete. Se rupe, dau fuga-fuguţa la un doctor care mi-o coase la loc. Şi nici nu trebuie să îl plătesc uneori, îmi adoră fundul la nebunie şi îi aduce tot felul de ofrande: banane, jucării anale, pula lui. E o afacere, din ce iau, scad valoarea operaţiei şi îmi rămân bani frumoşi. Mulţi vor să fută o virgină, băiete! E noua modă în cea mai veche meserie din lume. Iar eu sunt trend-setter-iţă!"

Am plecat de acolo convins că am dat 700 de euro pe dezvirginarea unui himen ţesut din aţă chirurgicală. Mai bine futeam o batistă. Ieşeam mai ieftin.

miercuri, 4 martie 2009

Al aproape 200-lea post!

Se apropie post-ul cu numărul 200, prilej de nostalgie și de rememorare a începutului, dar și de evaluare: unde am fost, unde am ajuns, cui i-am ghicit în fund, ce rost are un ghicitor în fund pe lume, mai este nevoie de mine?

Am început să scriu undeva la jumătatea lunii Iulie 2008, când în culmea agitației de la lucru am decis că "mai bine ghicesc în fund decât să lucrez!". Așa a apărut primul meu post, după care au urmat altele.

Mi-am făcut reclamă pe cel mai patetic ziar din lume, pe cel mai patetic forum al celei mai patetice televiziuni din lume, dar și pe câteva forumuri: de spiritualitate, de computere, de draci si de laci.

Câțiva oameni știu cine sunt, alții - ceva mai mulți - nu. Cei mai mulți cititori vin aici căutând diverse porcării sau momiți de reclamele mele mincinoase din căcatul de ziar de mai sus. Majoritatea nu rămân.

Nu știu dacă am un fanbase. Sunt vreo 15 bloguri care mă au în blogroll. Nu știu câți useri se întorc să mă citească regulat.

Cele mai de succes postări? Despre furuncul, despre pârțurile în prăjituri. Chestii șocante, la care am făcut reclamă pe căcatul de ziar. Cel mai accesat post din căutări? Postul despre clismă. Mă bucur că lumea este interesată de igiena anală.

Cea mai puțin folosită facilitate a acestui blog este ratingul. Se pare că l-am pus degeaba. Deasemenea, am câștigat 13 $ cu AdSense! Mai am până la 100 de $.

Foarte puțină lume mă întreabă ceva. Am doar o singură persoană interesată de acest blog, care foloseste facilitatea aia de la Blogger.

Am participat la Roblogfest. Nu știu câte voturi am primit.

Cosmopolitan au vrut să mă ia să lucrez pentru ei. Mi-a plăcut ideea, dar nu-mi place revista. Deasemenea, un site lame mi-a propus să colaborez cu ei. Am refuzat, nu m-aș fi asociat cu ei nici pe bani.

Nu m-a amenințat nimeni cu moartea sau cu bătaia. Mă urăște doar Adrian Lepădatu, actorașul submediocru care a făcut Rockman și care periodic se caută pe google, să vadă ce a mai scris lumea despre el. O să-l găsesc la comentarii acum-acum.

Au fost momente de îndoială. Au fost momente când am vrut să vă arăt fundul.

Am primit un singur spam, pe care l-am șters. Nici spammerii nu mă bagă în seamă.

Un singur om și-a ghicit în fund. Un singur român din 22 de milioane. Eu zic că e puțin.

Aveam câțiva comentatori fideli, care n-au mai apărut. Undeva, pe parcurs, ghicitul în fund a devenit demodat și neinteresant.

Am un user care îmi trimite poze. Scuze, omule, că nu răspund la mailuri și că nu postez pozele. Nu din îngâmfare, dar nu vreau să postez ideile altcuiva. Încerc să-mi rămân fidel propriului ghicit în fund.

Sunt mii de bloguri mediocre acolo, în blogosferă, cu mii de vizitatori, deși nu au nimic de oferit, decât copy/paste-uri ordinare sau gânduri haotice și neinteresante. Nu vreau să fiu ca ei.

Deci vreau să-mi răspundeţi la întrebările de mai jos, folosind comentariile:

1. Vă place blogul de ghicit în fund?
2. Ce nu vă place? Ce ați schimba la el?
3. Ce vreți de la mine?
4. M-ați vota dacă aș candida la președinție?
5. Să nu mai ghicesc în fund? Să închid obloanele și să plec acasă?
6. Să scot AdSense-ul? Să pun mai multe reclame?
7. Să fiu mai acid? Să fiu mai blând?
8. Are vreun sens totul?
9. De ce mă citiți?
10. Puneți-vă o întrebare și răspundeți la ea. Alcătuiți cuvinte din literele: G,H,I,C,I,T,O,R,I,N,F,U,N,D.

Reportaj din fund

Un mic reportaj despre cel mai mare mușchi din corpul uman (de pe Metacafe):

marți, 3 martie 2009

Ganditori cu fundul: Karate Kid

No comments on this one. Decât c-ar fi fost mai interesant să spargă betonul cu capul.

luni, 2 martie 2009

Un Impulse in fund e un pas inainte!

Ce legătură au cosmeticele cu fundul? Puteţi vedea mai vechiul (dar valorosul post) despre obiectele pierdute în fund, însă aici este vorba de altceva: de un om care a vrut să-şi depăşească condiţia de om căruia îi pute căcatul şi a vrut să şi-l dea cu parfum (cum fac guvernanţii noştri cu situaţia din ţară). Însă nu cu orice parfum, ci cu un parfum care a făcut furori în anii de după revoluţie: Impulse. Şi atât de mult încât n-a mai aşteptat să iasă afara!

Să călătorim deci pe valurile amintirii şi să ne aducem aminte de faimosul şi embrionarul text publicitar:

"Cînd apare, ca o boare, te-ameţeşte, te vrăjeşte... E creată de-un stilist, se numeşte Body Mist!". Absolut îmbietor şi înduioşător!

Fundul coboara in strada

Direct din Salamanca, David de la Mano ne aduce aceste funduri, dovadă că nici street-art-ul n-a rămas indiferent la cântecul de sirenă al fundurilor!



De altfel, omul nu e la singura tentativă de a desena oameni în fundul gol pe pereți părăsiți. Mie îmi place blogul lui.

duminică, 1 martie 2009

Bancomatul uman

Urâţi bancomatele şi interfaţa lor greoaie şi neprietenoasă? Veţi fi bucuroşi să aflaţi că primul bancomat cu faţă umană tocmai a fost lansat! Rezultat a zeci de ani de studiu în robotică, el încununează munca a zeci de cercetători japonezi care şi-au sacrificat o bună parte din viaţă pentru a ne face nouă viaţa mai uşoară. Priviţi:



Am o singură dilemă: pe unde băgăm cardul?