Editie speciala de Craciun: fundul lui Mosu'!

V-aţi întrebat vreodată cum arată fundul lui Moş Crăciun? Ce se ascunde dincolo de marele lui costum roşu? Vă spun eu: o mare armată de vânzători împuţiţi, care ne condiţionează cu aceleaşi jingle-uri obosite, an de an, precum câinele lui Pavlov, să cumpărăm, să cumpărăm şi iarăşi să cumpărăm. Spiritul Crăciunului nu mai înseamnă de mult doar "să fim mai buni", ci "să fim mai buni cu ei, vânzătorii, şi să le cumpărăm din ce în ce mai multe produse". Nu e de ajuns că glanda consumerismului ne e ţinută tot timpul anului sub tensiune, de Sărbători glanda trebuie pusa la 220 de volţi! Iar rolul întrerupătorului este acest Moş Crăciun de plastic, cu variantele sexy-Crăciuniţe, Moşul în mărime naturală chinezesc care dansează în timp ce piuie "Cingle Belz", recordul pentru cei mai mulţi Moşi în capitala care deţine deja recordul pentru cel mai puţin bun-simţ, moşul corporatist din felicitările trimise pe e-mail, moşul Coca-Cola şi o mie de alţi boşorogi care apar din neant pentru a ne face "să devenim mai buni".



Dar staţi... nu eram deja mai buni? Sau tot anul avem voie să fim mizeri, josnici, ticăloşi, pentru că ştim că vine perioada "magică" a Crăciunului, unde putem să ne prefacem mai buni de ochii lumii pentru a ne sălta în proprii noştri ochi? La dracu, avem peste 360 de zile în an când putem fi buni, când ne poate păsa de bătrâni, de copiii părăsiţi, de vecinul sărac de la doi... dar pentru că pe 13 august nu cântă clopoţeii şi nu ne încântă lerul lui Hruşcă, ei pot muri acolo liniştiţi, pentru că moartea şi suferinţa fac şi ele parte din viaţă. Nu şi de Crăciun, atunci toţi aceşti năpăstuiţi sunt asaltaţi de tot felul de năpârci cu pungi, care se pozează cu ei şi pleacă acasă cu cugetul împăcat, deşi în tot timpul anului au contribuit şi ei prin nepăsare la nefericirea lor...

"Luna cadourilor", un alt clişeu îngreţoşător. În tot restul anului nu se pot face cadouri: ferească-Sfântul să îi iei bunicii o pereche de papuci comozi sau un mult-trebuincios robot de bucătărie în celelalte 11 luni! Trebuie să ai răbdare să vină Crăciunul, ca să te înghesui la cozi cu o mie de lobotomizaţi nervoşi că alţi 999 de lobotomizaţi îndrăznesc să facă acelaşi lucru! Şi să plăteşti mai mult ca în timpul anului, pentru că românii sunt pe invers: când toţi fac reduceri de Crăciun, vânzătorul român scumpeşte! Pentru că - aţi ghicit! - se bazează pe o mie de lobotomizaţi, care nu-l vor dezamăgi.

Şi chiar dacă am vrea să fim răi... adevărul este că NU AM PUTEA! Cine poate să facă râu cuiva cu burdihanul atât de umplut de mâncăruri? Dacă ar fi fost Crăciunul, Nechifor Lipan nu ar fi murit, atât de greu ar fi părut baltagul ucigaşilor săi cu colesterolul la 300! Cine mai poate urzi planuri malefice, când sângele este tot scurs în stomac, luptându-se cu digestia?

Crăciunul este, într-adevăr, o sărbătoare magică. Numai că a ajuns o magie ieftină, o scamatorie de iarmaroc, în care trucurile sunt atât de jenante şi prost făcute încât doar naivii care se agaţă cu disperare de ideea Crăciunului mai pot crede în ele. S-a rupt pânza albă şi sub masă se vede iepuraşul sub pălărie. Scamatorului i se văd batistele colorate de pe mânecă. Cărţile de joc cad alandala şi flaşneta cântă fals. E momentul să strigăm: "Moşul este gol!"



Vreau Crăciunul meu înapoi! Vreau zăpadă şi pomi de iarnă! Vreau mirosul de cozonac şi mirosul de portocală! Desenele cu Tom şi Jerry, cazematele de zăpadă, mănuşile legate de gât de care s-au prins mici bile de gheaţă! Vreau ţurţurii pe care-i sugeam, sania mea cu tălpicii ruginiţi peste an, obrajii roşii si urechile care-mi luau foc când intram în casă!

Din păcate, goana noastră cu maşinile la hipermarket a gonit iarna şi Moşul cel adevărat. Poate la anul... La mulţi ani!