luni, 13 aprilie 2009

Ghicind in fundul Elenei Basescu

Acum ceva timp am primit un telefon în care o persoană care vorbea sacadat și cu multe pauze, căutându-și cuvintele cu grijă, mă invita la ea acasă să îi ghicesc în fund. Mi-a spus că este o persoană publică de mare calibru și importantă pentru țară și că nu am voie să divulg secretul și nimic din ceea ce voi vedea și am de gând să îi respect dorința, așa că nu vă voi spune cine este.



"Voi trimite...o mașină...după dumneavoastră", mi-a spus. M-am îmbrăcat într-o cămașă înflorată, ca pentru o persoană cu vază. Am așteptat o oră, timp în care m-am concentrat asupra străvechii arte a rumpologiei.

După o oră, un ins solid cu o cască de aparat auditiv și cu ochelari negri mi-a bătut la ușă. Aoleu, un surd orb, m-am temut eu, căci urma să fiu condus cu mașina prin București. Pe de altă parte, m-am bucurat pentru el, căci nu îi e dat să audă claxoanele și să vadă gropile, deci el chiar trăiește într-o capitală europeană!

Drumul cu mașina nu a durat mult, căci omul a pornit girofarul și toți se dădeau din calea noastră. Era un sentiment plăcut și mi-am dorit să-l retrăiesc. Sunt convins că voi fi un președinte / prim-ministru / președinte de senat / președinte de camera deputaților mai bun decât președintele / primul-ministru / președintele senatului / președintele camerei deputaților actuali și nu sunt Diaconescu, Lazarus sau Prințul Duda. Totuși, senzația pungii negre pe față a fost destul de neplăcută. M-am bucurat că a fost abolită pedeapsa cu moartea în România, dar m-am întristat pentru că există în continuare pedeapsa cu viața în România.

După ce mi s-a luat punga neagră de pe față și am sunat la interfon, ușa de la vila impunătoare s-a deschis cu un scârțâit lugubru, în timp ce dinăuntru se auzea melodia cântată de Aqua, "Barbie Girl". Pe perete erau picturi cu portretele lui Cătălin Botezatu fără chiloții care l-au consacrat, Solcanu doar în chiloții lui Botezatu și în Botezatu, Zina Dumitrescu și cu Mona Muscă forfecându-se goale, o pictură rupestră cu Backstreet Boys... Femeia e clar o iubitoare de artă.

Mi-a ieșit în cale un grup de tineri îmbrăcați în portocaliu care semnau de zor pe o foaie cu semnături. Era hazliu să vezi cum încercau să imite semnături de pe o listă pe care scria "Sunteți de acord că sunteți foarte deștept?" Le-am spus că am fost chemat să îi ghicesc în fund vocii feminine de la telefon (nu dau numele! nu insistați!) și mi-au făcut semn să urc pe scări.

Am deschis ușa și am văzut cel mai scârbos ritual din viața mea: un grup de tineri în portocaliu stăteau în jurul unei ființe care semăna izbitor cu un rebut de păpușă gonflabilă, cu o perucă cu breton cumpărată la mâna a doua de la un (o?) drag queen și îi stimulau funcțiile vitale. Unul o apăsa pe sâni ca să respire, altul îi deschidea buzele și i-o băga în gură (lingurița cu mâncare deja mestecată) făcând "avionul", după care alți doi tineri îi mișcau fălcile ritmic. La scurt timp după aceea, păpușa era luată în brațe și bătută ușurel pe spate, să râgâie zgomotos. Două tinere, fiecare ținând în mână o găleată de fond de ten, îi corectau cu un șpaclu șanțurile și gropile de pe chip monstruozității. Sub fund avea o ploscă, iar trei tineri o apăsau în valuri pe intestine până reușea să facă treabă mare. Uneori nu ieșea nimic, alteori ieșea doar o bășină, care era repede tradusă în comunicat de presă. Un șir nesfârșit de hămesiți de putere o ștergeau la fund duios cu limba lor mătăsoasă, exersată pe bucile piraterești ale luptătorului anti-corupție și anti-comunism.

Un ventriloc însărcinat cu PR-ul, de la partid, i-a băgat mâna în fund independentei candidate la Parlamentul European și i-a mișcat buzele: "Ghicește-mi în fund, Ghicitorule!"

Atunci, pe loc, un complicat mecanism a întors păpușa invers. Două cârlige aninate de elasticul pantalonilor de pijama cu capete de mort i-au tras în jos, dezvelindu-i fundul. Un viitor mai fals nu am văzut în viața mea: fundul ei era acoperit de fond de ten, de formă fără fond și de fonduri de investiții ale diverșilor sponsori de partid.

"Curățați-o!", le-am zis tinerilor care au votat-o cu 99% în funcția de președinte al organizației de tineret.

O campanie de presă a început să vuiască în încăpere. Ventrilocul a început să vorbească articulat, un aer proaspăt de tinerețe, de non-conformism și de independență a început să se împrăștie în cameră. Un nefericit a apăsat-o pe burtă și o nouă bășină incorectă gramatical a întinat aerul în țară. Nefericitul a fost dat afară din partid și băgat în partidul advers, de unde a putut fi supt de informații, înainte de a fi dat șacalilor de presă să se hrănească cu hoitul lui.

Am început, temător, căci nu e ușor să ghicești în fund unei bășinoase notorii, să îi ghicesc în fund. Fundul ei nu mințea: încă de la grădiniță a fost pupată în el, când colegii asamblau piesele de LEGO în locul ei, căci ea nu reușea să înțeleagă cum se îmbină. Mai târziu, la școală, tatăl ei scria bastonașele în locul ei, dar și operațiile de aritmetică simplă. În liceu deja colegii ei se specializaseră în scrisul ei și i-au scris toate lucrările de control, tezele și chiar Olimpiadele! Ajunsese aproape olimpică pe glob la chimie, specialistă în polimeri, dar chiar înainte de ziua cea mare a Olimpiadei, tânărul care scria în locul ei s-a îmbolnăvit de bun-simț (ea și toată familia fiind imună la această maladie a secolului) și s-a dus singură cu mai mulți puieți de meri, făcându-se de râs!

Ulterior, încurajată de părinți, care îi ziceau că e cea mai frumoasă din lume, s-a făcut model de modă, fiind prea proastă să fie model de artă. Limbile în fundul tatălui, indirect plasate în fundul ei au ajutat-o să ajungă pe podium și reviste de modă, deși e, vorba scriitorului, balcâză și lălâie, fata babei. Tare-n tată și mică-n țâță, inteligentă ca o mâță storcită pe un drum național și vrând să trăiască în lux și-a pus CV-ul (în posesia căruia am intrat prin metode specifice), la Luxten. Priviți!



Pentru că încercarea moarte n-are, și-a zis să încerce marea cu sarea (mai ales că în familie mai e unul care încearcă marea și marea prostie națională) și să ne încerce răbdarea cu anunțarea candidaturii la Parlamentul European, unde poate pune house la mobil în plen și poate citi discursurile scrise de Monica Iacob-Ritzi, reprezentând astfel cu cinste un neam de copiatori trași la xerox.

Acesta este trecutul, scris pe fesa stângă. Pe fesa dreaptă era tatuat doar atât: "Andrușca, când stau cu fața în jos, gaura fundului e cea de sus". Pentru a afla viitorul ei, trebuie să îi ghicesc în fund Tatălui Suprem, fără de care nu are niciun viitor.

7 comentarii:

ioana :) spunea...

dacă aveai emoticoni, îl puneam pe ăla care se tăvăleşte pe jos de râs, pentru că unul care s-a crăcănat de râs, aşa cum am făcut eu acum, nu există.

mi-a plăcut articolul ăsta.

i. :)

Anonim spunea...

daca aveai emoticoni eu il puneam pe ala care are lacrimi.

Rares Catalin spunea...

Dacă aveai emoticonuri, io o puneam pe Mirabela Dauer. Care e mişto.

Oricum, am râs.
Băşeasca n-are treabă cu politica, păcat că unii consideră că ar avea şi o propagă înainte ca pe-un muc îndesat în sus pe nară. Mai devreme sau mai târziu, tot va pica.

Rares Catalin spunea...

Tulai câtă pleonasmu' la mine în doar o propoziţie. Mi ruşini. Mă iertaţi?

Ghicitor in fund spunea...

@ioana :),

Si mie mi-a placut, am ras cand l-am scris si am ras si cand l-am citit dupa ce l-am scris.

@Anonim,

Inainte sa fie de ras, e de plans, asa e. Sau dupa!

@Rares Catalin,

Uf, iti vand un poster cu Mirabela Dauer goala pentru numai 1000 RON.

@Rares Catalin,

Da.

Rares Catalin spunea...

Nu o vreau goală, io o vreau misterioasă şi mişto, aşa cum e ea de fapt.
Chiar nu o vreau goală. Mulţam oricum!

Anonim spunea...

L-am citit cu intarziere, dar merita la maxim!!! GENIAL! Am ras cu pofta (desi este de plans)! Desi inca n-am cautat (dar o sa o fac imediat), astept o partida de ghicit in fundu' lu' tasu'!

Multa Bafta!!!!!