Sa nu intoarcem fundul moldovenilor!

Cunoaștem cu toții situația din Republica Moldova (iar dacă nu o facem deja, ar fi bine să ne punem la curent!). Evenimentele de acolo m-au făcut să reacționez, așa că după ce am ascultat câteva ore Radio Vocea Basarabiei, m-am îndreptat spre Piața Universității, pentru mitingul de la ora 20:00, de sprijin pentru manifestațiile de la Chișinău. Ceea ce am văzut acolo m-a indignat: piața era plină de indivizi care nu aveau nici cea mai vagă legătură cu evenimentul. Erau așa:

Suporterii. Membri ai galeriilor de fotbal, care îndrăgesc peste măsură adunătura și strigătura. Râdeau, glumeau, se hârjoneau. E firesc, când ești la 360 de kilometri de o bâtă în cap sau de un glonț în fund. E trist când cele mai organizate grupări dintr-o țară ca România sunt cele de suporteri (unde e societatea civilă?). E trist când singura formă de existență a patriotismului devine cea gregară, de meci. E trist când ești rugat de pe scenă să taci dracului din gură și să lași oamenii care știu a vorbi să vorbească.

Noua Dreaptă (care făcea Noua Labă la Noua Pulă). Dintr-un motiv care-mi scapă, existau și ei pe acolo, în paralel cu mitingul studenților basarabeni și al Noilor Golani. Mai puțin dotați în pantaloni, dar mai dotați cu stații de amplificare, reușeau să acopere fonic cealaltă manifestație, cea legitimă! Nu știu cine a fost prostul care le-a dat autorizație să faca miting în același loc cu ceilalți. Nu știu ce legătură au niște neonaziști cu cauza moldovenilor! Pot pune pariu că aproape nimeni din ei n-au fost vreodata pe cele meleaguri, însă au profitat și ei de ocazie să mai iasă olecuțică în față.

Țiganii. E uimitor cât de bine coexistă acești păduchi întunecați cu Noua Dreaptă! Și la marșurile anti-gay, și la marșurile anti-cipuri, sunt nedespărțiți, deși ar trebui să-și spargă mutrele pe unde se prind! Ca la orice loc unde e adunare și înghesuială, apăruseră și țiganii, mânați de cel mai pur interes național și dragoste pentru frații de peste Prut puși pe ciordeală. Mi-am strâns portofelul mai bine și mi-am aruncat mobilul în ghiozdan. Nici la un protest nu poți să stai liniștit.

"Culărăii". Proto-gay/lesbian, viitori corporatiști de nădejde sau artiști harfiști, culărăii se mobilizează pe bloguri, twittere sau sms-uri pe iFony și se strâng oriunde coiul lor atrofiat de revoluționari de club dnb vibrează pentru o cauză nobilă. Îi recunoști cu ușurință după machiaj, insigne, pătrățele, eșarfe și obiceiul absolut idiot de a fotografia tot ce le iese în cale, pentru ca apoi să ejaculeze revoluționar pe bloguri că au fost acolo și că sunt parte a soluției. Prefer un șuț cinstit unor labagii patentați, cum sunt acești culărăi.

Ploșnițele, păduchii, țânțarii. Prin aceste frumoase cuvinte eu numesc orice sugător de sânge din pula poporului: politicieni și oameni de afaceri dubioși, dar și țucălarii și trepădușii lor. Erau câțiva în mulțime, veniseră la costumele lor cu dungi, pantofii în care își pot vedea în sfârșit pula pe care n-au mai văzut-o de la Revoluție, când erau și ei slabi. Miroseau a parfum și a căcat și veniseră să ia pulsul mulțimii. Au plecat, presupun, liniștiți acasă: nu au a se teme de această gloată imbeciloidă. Nu încă. Dar e bine să verifice, să fie vigilenți.

Basarabeni. Singurii care aveau ce căuta acolo. Tot respectul pentru dânșii.

Bătrâni. Tot respectul pentru un bătrân care pleacă cu greu de acasă pentru a ajunge la o manifestație de susținere a moldovenilor basarabeni.

Eu. Nu știu clar de ce m-am dus acolo. Poate pentru că sunt un arc sub tensiune. Poate pentru a-mi mai gâdila oleacă glanda de revoluționar eșuat. Poate pentru a încerca să-mi spăl rușinea atâtor ani de indiferență față de problema basarabeană. Poate că sunt dezamăgit de lipsa de reacție a românilor împotriva tuturor tarelor si racilelor care ne caracterizează țara și mă bucur când văd niște oameni cu coaie, care ies în stradă pentru dreptul lor de a duce o viață mai bună.

Totuși, nu-mi pot reprima tristețea când mă gândesc dacă viața pe care vor să o ducă este într-adevăr mai bună. Căci ce avem noi, românii de dincolo de Prut, în plus față de ei? Dreptul de a ne spăla creierul televiziunile, prin programe ce ni se adreseaza gonadelor? Dreptul de a arunca banii pe lucruri de care nu avem nevoie? Dreptul de a fi furați zi de zi de o clică mafiotă care își zice "statul român"? Dreptul de a fi scuipați în cap de chelneri, agenții de turism, companii de telefonie mobilă, service-uri și magazine? Dreptul de a ne spune opinia, pentru a fi apoi ignorată sau exploatată de flămânzii de putere? Dreptul de a fi omorâți în spitale de o castă de incompetenți care se apără unii pe alții? Dreptul de a muri cu dreptatea în mână?

Republica Moldova mai are mult pe drumul spre democrație și civilizație. Din păcate, asta nu depinde de ea, pentru că este o națiune suzerană doar declarativ, în realitate fiind complet dependentă de ruși în punctele sale esențiale: politic și economic. Dacă marele șahist geopolitic Putin va decide mutarea acestui pion spre democrație pentru a slăbi puterea nebunului ucrainean, moldovenii vor avea capul lui Voronin. Dacă rusul va decide că e mai profitabil pentru el să mențină această sulă-tampon în coasta NATO, atunci sângele lor va curge degeaba. Și nicio labă tristă în batistă de protest în căldurica și siguranța Bucureștiului nu va schimba acest lucru.