duminică, 2 noiembrie 2008

Hello, weenie!

A fost Halloween-ul, oameni buni! Am baut Coca-Cola la McDonalds si m-am uitat la poze din Manhattan pe Mac, dupa care am ajuns in loft-ul meu din zona Industriilor cu Dodge-ul meu, am descuiat cheia la care am ca breloc Statuia Libertatii, am aruncat-o pe canapea, dupa care m-am dus la frigider sa-mi iau o cutie de Bud, m-am intors si m-am arucat si eu dupa chei, am luat telecomanda si-am vazut cam un sfert de ora din inregistrarea unui meci de baseball, cu Bruce Springsteen in surdina. M-a sunat o tipa de la office care vroia sa iesim in seara aia si i-am zis "sigur, de ce nu?", desi in principiu nu ma incurc cu tipe de la birou, e prea mare osteneala si nu merita.

M-a dus intr-un clubulet mititel, ma simteam confortabil in el, nu-mi plac cluburile mari si trebuie sa ma intelegeti, sunt agorafob, prea multi oameni, prea multe sanse de reactii incontrolabile. Acolo o gasca plouata de corporatisti basiti aveau impresia ca fac un lucru neobisnuit doar pentru ca se pictasera pe fata sau purtau mastile alea ridicole, de plastic de 2 lei, luate de la magazinele de jucarii. Din cand in cand unul mai urla la altul in ureche "waaaaaaa!", se speriau intre ei intr-o veselie, dragii de ei. Cand te gandesti ca mai ieri erau sobri si sugrumati de cravata in sedintele unde seful prezenta situatia grava a companiei! Acum Halloween-ul i-a transfigurat, omenirea are nevoie de Halloween ca sa iasa din rutina, sa se costumeze, sa joace un rol: e prea plictisitor sa fii tu insuti cand esti un plictisitor tras la matrita televiziunilor.

Si totusi, nimic interesant: aceleasi discutii obosite, cifre ivindu-se dupa aburii alcoolului, gadgeturi, neveste si copii, masini, ultimul racnet in automatizarea casei, care banca e mai buna si de ce sa nu iei chestii in leasing, Kyosaki, masonerie, fotbal. Nici tipa de la receptie care s-a imbatat si a vomitat pe toti cei din jur in timp ce dansa pe masa nu m-a impresionat prea tare. Poate pentru ca am vazut scena de departe...

M-am intors acasa si m-am uitat la Dallas pana am adormit in cearsafurile mele cu steagul Americii patat de sperma.

2 comentarii:

Alex M spunea...

happy halloween...:)) ...un om sincer...asa...prea mult totusi...dar cu cearsafurile la sfarsit...inseamna ca nu te-ai mai incurcat cu colega....:) keep posting :))

Ghicitor in fund spunea...

Nu am prea multa experienta, dar eu presupun ca atunci cand faci ceva trist, faci intr-o batista, servetel, ceva... Nu iti imprastii semintele prin cearsafuri.

Pe de alta parte, cand esti cu o colega, e posibil ca elanul revolutionar sa te apuce combinat cu un "coitus interruptus" (intrerupere brutala si abrupta a intrepatrunderii) si sa-ti arunci lasso-ul sidefiu pe ici, pe colo.

Deci lucrurile nu sunt ceea ce par a fi.