luni, 30 martie 2009

Ultrascurturi

  • Pe 5 octombrie se sărbătorește Ziua Cauciucarului, în Zalău. Sursa aici.
  • Un studiu al Institutului Național de Statistică a relevat că cele mai frecvent uzitate emoticoane legate de ghicitul în fund sunt: și

Zigga-zagga: labii in zig-zag

Succesul nebănuit al postării despre pipi pe jos și comentariul Claudiei - și anume: Fetele fac pipi pe jos cateodata pt ca jetul de lichid uneori intampina... obstacole (de ex labiile nu sunt aranjate frumos) in calea sa si este imprastiat in mai multe directii - m-a determinat să postez poza de mai jos:



Oare cum face pipi această femeie? Oare trebuie să folosească dispozitivul de mai jos?

vineri, 27 martie 2009

Dilemele Ghicitorului: Pipi pe jos



(Titlul imaginii de mai sus este "Rebel-rebel" şi sursa e aici)

Am constatat că în WC-urile naţionale şi de multinaţionale găseşti pişat pe jos lângă WC. Oriunde, oricând. Ceea ce mă face să mă întreb: cât de lipsit de simţul găurii poţi să fii dacă nu poţi nimeni cu un jet de maxim jumate de centimetru diametru o gaură de jumătate de metru diametru? Nu e ca şi cum trebuie să nimereşti de la un metru cu pipiul într-o sticlă de bere (destupată). Şi presupun că nu ai atâta presiune şi pula atât de lungă încât să se mişte în toate direcţiile ca un furtun din desene animate scăpat din mână! Cum naiba îşi fut bărbaţii ăştia femeile? Cât de des aud oamenii ăştia în dormitor "nu, acolo e femurul, iubitule... uite, aici trebuie!"? Cum fac ei copii? Oare au atât de multă spermă încât o împrăştie ca un aspersor, sperând că ceva-ceva o ajunge unde trebuie? Dar dacă au spermă puţină? Şi de ce naiba îmi pasă? Poate că după o viaţă de împrăştiat pişat nu merită să-şi împrăştie şi materialul genetic. Atunci oare cum s-au născut? Oare e o genă care te face să nu te poţi pişa în WC şi să nu poţi juca baschet? Oare negrii fac pipi pe lângă WC? Sau poate un obicei dobândit? Cum? Oare aceşti oameni stau şi se uită la alţi oameni cum fac pipi pe jos şi apoi copiază şi ei? Oare se simt răsplătiţi după ce fac alături? E oare o formă de marcat teritoriul? Cine naiba ar vrea teritoriu într-un WC public? Şi cine naiba angajează un om care nu e în stare nici măcar să nimerească un pipi într-un vas de WC? Ce aptitudini ar putea avea dacă nici un lucru atât de simplu nu-l poate duce la îndeplinire? Oare e o boală? Există doctori care te pot dezvăţa să faci pipi pe jos? Oare te bat la fund şi te pun cu nasul în pişat, ca pe pisici? Cât câştigă aceşti doctori? De ce nu au multinaţionalele un curs profesional opţional de îmbunătăţire personală a ţintei pipi-ului în WC? De ce nu se fac senzori de pipi care să acţioneze un penis care iese din faianţă şi face pe pişăcios cu pişat colectat de la clinici, după ce a fost analizat, după care să rostească "ce ţie nu-ţi place, altuia nu-i face!"? Cum o fi acasă la un astfel de om? De ce nu se alertează vecinii la mirosul de pişat stătut care răzbate din casa lui, aşa cum se alertează la mirosul de putrefacţie? De ce sunt complici cu un astfel de om? Oare are stalagmite galbene lângă vasul de WC? Oare dacă i se bagă o sondă pe uretră face pe lângă ea?

Prea multe întrebări, prea puţine răspunsuri.

joi, 26 martie 2009

Torturi anale

AVERTISMENT: Această postare nu este amuzantă şi dacă aveţi inima moale, daţi click aici.

Bine v-am regăsit, dragii mei! Azi e momentul pentru o incursiune în lumea durerilor în fund. Şi nu la figurat, pentru că ştiu că pe astea le simţim cu toţii, ci la propriu. Deci strângeţi din buci, căci ceea ce urmează este chiar făcut pentru lărgirea lor!

Călătoria de azi începe în Evul Mediu, cel mai prolific şi inventiv ev pentru torturi şi, în speţă, pentru torturile anale. Să trecem în revistă câteva dintre cele mai cunoscute.

Para Extremei Dureri (Pear of Anguish) este un dispozitiv asemanator cu o pară (când e strâns) care era inserat în orice cavitate în care oamenii îşi mai bagă şi Pula Plăcerii, mai precis gura, anusul (găozul) sau vaginul (pizda), în funcţie de valoarea de pedeapsă a instrumentului. Astfel, pentru femei adulterine era folosit vaginul, pentru homosexuali anusul, iar pentru mincinoşi, blasfemiatori (slavă Domnului că nu m-am născut atunci!) sau deţinuţi politici era folosită gura. După inserare, se rotea uşor sau repede inelul până se deschidea para parţial sau de tot. Instrumentul era folosit fie pentru obţinerea de mărturisiri (varianta soft, care te lăsa doar cu sângerări, dinţi sparţi, fisuri anale şi/sau hemoroizi), fie pentru pedeapsa cu moartea, care survenea după dureri imposibil de descris prin cuvinte. Subiecţii mureau adesea de septicemie, deoarece nimeni nu se gândea să spele Para. În ziua de azi, Para mai este folosită şi ca instrument în jocurile BSDM. Este drept şi faptul că nu am fost prin închisorile lumii să verific dacă mai e folosită ca instrument de tortură.






Leagănul (sau Scaunul) lui Iuda (Judas Chair/Cradle) este un fel de butt-plug la puterea o mie. Ca structură seamănă cu piramidele la care ne minunăm noi în Egipt, doar că sunt mai mici şi sunt din lemn. Condamnatul era legat cu sfori deasupra piramidei şi lăsat uşurel în jos până se fixa corespunzător în poziţie: cu curul în vârful piramidei. Apoi legile divine ale gravitaţiei intrau în acţiune şi pedepseau omul, care suferea o agonie lentă în timp ce sângele i se scurgea din corp pe măsură ce anusul i se lărgea dincolo de dimensiunile standard. Uneori mai era şi ajutat de către călăi, care-l ridicau şi-i dădeau drumul în repetate rânduri sau îl înzestrau cu nişte greutăţi pe care i le dădeau să le ţină puţin în mână, până se legau la şireturi. Şi se legau mult la şireturi. Bineînţeles, leagănul lui Iuda nu era curăţat niciodată. Şi, cum deja ştiţi de mai sus, dacă scăpai, de puroi în tot corpul mureai!






Ţeapa. O ştiţi, nu intru prea mult în detalii, cumva opus faptului că ţeapa intra în fundul ţepuitului şi apoi în toate detaliile anatomiei lui. Uneori ieşea pe gură. Moartea survenea lent şi dureros, în aproximativ 3 zile, pentru că nu erau afectate organe vitale (acestea erau împinse în lateral de vârful bont al ţepei). Ceea ce probabil nu ştiţi e că nu Vlad Ţepeş a inventat-o (el doar a dus-o la extrem, cantitativ şi calitativ), ci babilo-asirienii. Este instrumentul de tortură după care acest popor român este cel mai nostalgic şi de care se simte legat afectiv.






Fierăstrăul (The Saw, instrumentul de tortură, nu filmul, deși ultimul Saw a fost el însuși o tortură) era pur şi simplu un fierăstrău şi nimic mai mult. Era din acela acţionat de două persoane şi cu care se tăiau copacii, homosexualii şi femeile gravide care au păcătuit. Uneori cădeau pradă acestei torturi şi prostituatele. De obicei se strângeau mai multe victime, iar cele care urmau la rând erau obligate să privească. Moartea nu survenea decât când se ajungea la piept, iar victimele rămâneau conştiente până la sfârşit, deoarece sângele li se scurgea în creier. Uneori erau tăiate de tot în două, alteori treaba era dusă până la jumătate (buric), lăsând apoi victimele să moară uşurel pe câmp, de la infecţie, pentru că - normal - nici acest fierăstrău nu era tocmai sterilizat, dimpotrivă.



Toate aceste torturi sunt ceva mai suportabile decât audiția unei melodii cântate de Vasile Șeicaru. Dar nu trebuie să mă credeți pe cuvânt, edificați-vă:



Voi mai reveni cu alte torturi anale, ceva mai apropiate de vremurile noastre.

miercuri, 25 martie 2009

Satanism anal: Arka Satana

De la cele sfinte (pentru creştini pasionaţi de fund), rămânem la cele sfinte (pentru satanişti). Arka Satana, căci despre ea va fi vorba, este o formaţie poloneză de satanişti supăraţi, pe lângă Dumnezeu, şi pe formaţia de muzică creştină poloneză Arka Noego (Arca lui Noe), pe care o parodiază. Formaţia formata din Litza (muzică) şi Peatz (versuri) e axată pe versuri dark şi necro-anal. Daca e aşa, numai voi îmi puteţi spune, după ce vizionaţi clipul de mai jos şi învăţaţi poloneză (mai departe de numele propriu Bogumil):



Discografia oficială a formaţiei este a fost aici.

marți, 24 martie 2009

Geneza

La început a fost Sfera. Şi sfera stătea pe nimic, nimic fiind. Şi totul era tăcut şi nezărit, căci nu era nimeni acolo să vadă.

Apoi, Sfera s-a spintecat în două, precum o sferă tăiată în două s-a desfăcut. Şi două hemisfere au stat pe nimic, sprijinindu-se într-un punct, fiecare, şi atingându-se într-un punct. Acel punct a primit denumirea de Atingerea Creaţiei. Şi ele stăteau cu platul în sus. Cele trei puncte făceau un triunghi. Din unu, doi. Din doi, trei.

Unu, doi, trei. Acestea sunt Cifrele Primordiale. Şi totul după aceea a fost scris din ele.

Sferele s-au învolburat. Din plat a ieşit unda. Din undă, s-au creat munţii. Din munţi au curs apele, care au făcut la poalele munţilor lacuri şi mări. Apele s-au unit între ele împotriva Pământului. Aşa au apărut oceanele, care până azi se războiesc neîncetat cu pământul, lăsând în urmă valuri şi nisip. Din neîncetata mişcare, a apărut norul şi fulgerul. Fulgerul a trăznit nisipul şi valurile înspumate, din ele sămânţă de viaţă ieşind.

Pământul privea cu vrăjmăşie sămânţa, căci ea era vie, iar el mort. Munţi s-au prăvălit peste sămânţă, dar ea a fugit cu voioşie în apă. Acolo a crescut şi s-a împărţit. Din unu, doi, din doi, patru.

Iată cum toate numerele se nasc din Cifrele Primordiale. Lăudate fie Unu, Doi şi Trei. Căci ele sunt Cărămizile Universului.

Apele erau mai puternice decât Pământurile. Căci apele înghit Pământurile, dar Pământurile nu înghit apele, decât atunci când învaţă să trăiască împreună. Şi din ape s-a întrupat fiinţă tăcută cu solzi.

Dar fiinţa tânjea pentru ce nu avea: Pământul. Căci aşa este dat vieţuitorului: dorinţă şi neînfrânare. Şi a făcut picioare, căci unde e vrere, e o cale.

Mii şi mii de milenii au trecut. Fiinţa cu solzi a căpătat păr şi coadă. Apoi a primit minte, cu care a făcut focul şi şi-a jertfit fii şi fiice la zei.

Sferele iniţiale nu au privit cu ochi buni. Triunghiul s-a tulburat şi a rostit:

"Unde e asemănarea?"

Şi a apărut Teorema Asemănării. În spatele fiinţei cu păr şi coadă au crescut două jumătăţi de sferă. Şi li s-a zis fund. Acesta este Actul Creaţiei. Şi punctul de atingere s-a numit Anus, după o prescurtare a Atingerii diviNUS. Latina a fost declarată limba oficială a lumii.

Mai târziu, Moise a primit Tablele Legii pe două pietre în formă de fund. Dar mai târziu despre asta.

luni, 23 martie 2009

Sex-Dollanescu

Românii sunt o specie ciudată: dacă în timp ce trăieşti şi valorezi ceva sunt în stare să te ignore cu încăpăţânare, ba chiar să te scuipe-n ochi şi să-ţi dea un brânci în capră, după ce ai murit te golesc de organele interne, te umplu cu lacrimi şi te ridică sus pe un piedestal în fundul gol, să ţi se vadă valoarea învineţită şi chircită! Apoi tot ei se aruncă flămânzi asupra leşului tău şi-l acoperă cu sărutări fierbinţi, întrecându-se în omagii pentru a-ţi mânca posmagii de la pomană. Cu cât mai abitir te laudă, cu atât pricepi că ai de-a face cu inşi vanitoşi, care şi-ar dori şi ei la nunta lor cu viermii să fie lăudaţi în acelaşi fel. Asta dacă sunt persoane publice şi oarecum cunoscute.

Românul de rând are altă meteahnă: poza cu mortul. Parte şi din laşitate (pentru că celebritatea pompată cu substanţe de îmbălsămare nu mai poate să-l respingă pe paparaţ), parte şi din fudulia de a putea scoate apoi telefonul mobil în faţa oricui şi de a spune: "Am fost la Dolănescu bă! Uite ce bine arăta, săracul!". Nesigur pe talentul său propriu, românul de rând caută să se întovărăşească măcar vizual cu oricine crede el că e valoros, ca să se molipsească de valoare prin alăturare. Şi când zic "valoare", zic "notorietate", pentru că la români e simplu: cine e cunoscut cât de cât e valoros, chiar dacă e un terchea-berchea care a supt, s-a ploconit sau a călcat pe cadavre ca să-şi iţească iţarii în public. Mă aştept la funeralii naţionale în ziua în care va muri Esca (sper eu să pice de un 1 Decembrie), dar la un rând discret într-un cotidian în ziua în care va muri Agopian, Perjovschi sau Djuvara.

Faptul că românii se află într-un profund deficit de regalitate e ilustrat şi de titlurile "regale" pe care le primesc morţii. Bunăoară, rapsoduleţul cu vocea subţire, care a decis să se retragă din politică şi "să-l slujească pe Dumnezeu" la bătrâneţe, a căpătat negreşit titlul de "Regele muzicii populare" dar şi pe cel de "mare român şi patriot"! Oare ce titlu va primi Andra "Playback" când va muri? Sau Dan Negru? Sau pestilenţialul Dan Diaconescu? Sau reputatul Nistorescu, spaima motocicliştilor? Sau Laura Andreşan? Sau Bahmu?

La spectacolul jalnic al miilor de români bătându-se şi spărgând uşile Ateneului Român (chiar, ce cauta acolo Britney Spears-ul muzicii populare?) ca să vadă figura de ceară a decedatului Bălălău contribuie şi mass-media, care fac puncte bune de rating din moarte, mortăciuni şi morţii măsii şi din altă jalnică trăsătură a populaţiei: bocirea mortului, dusă într-atât la extrem, încât nu mai contează CINE moare, jale să fie.

După ce şi-a făcut poftele cu Sex-Dollănescu, acest popor necrofil aşteaptă înfrigurat următorul mort cunoscut. Până atunci, înapoi la morţii necunoscuţi de la ştirile de la ora 5. Andreea, ai legătura.

sâmbătă, 21 martie 2009

De la fund la lord

Undeva pe lume (Brazilia) e un om în stare să transforme cele mai obscene desene în desene nevinovate. Să-l privim cum face dintr-un fund căcăcios un lord englez pipăcios:





Alte detalii despre proces se pot obţine urmărind filmuleţul de mai jos:

vineri, 20 martie 2009

Fundul in matematica



Ceea ce apare în figură nu este altceva decât reprezentarea matematică a funcției zeta Riemann, funcție care este de forma aceasta (s e o variabilă complexă):



Este posibil să ne aflăm în fața unei mari descoperiri matematice: funcția fundului, funcție care are o mare aplicabilitate în fizică, teoria probabilităților și a statisticii aplicate!

joi, 19 martie 2009

Premiile Ghicitorului in fund!

Iată, vine o zi în viaţa fiecărui ghicitor în fund pe net când trebuie să facă un pic de prozelitism. Şi ce poate fi mai eficient decât un CONCURS CU PREMII!!!

Da, aţi citit bine, singurul ghicitor din lume care nu numai că nu cere nimic în schimbul ghicitului în fund, dar şi oferă premii uimitoare! În loc să vă iau pielea de pe voi şi să vă vând rahat, cum fac celebrele ghicitoare ţigănci care s-au îmbogăţit din sudoarea retardatului popor, eu, ghicitorul în fund, vă ofer premii nemaivăzute în lume şi în blogosfera românească şi pe Naveta Spaţială care acum e fix deasupra casei mele.

Dar să trecem de la vorbe la fapte: tot ce trebuie să faceţi e să intraţi pe cât mai multe bloguri şi unde e discuţia mai serioasă să comentaţi, de exemplu: "Da, ştiu că Mihaela Rădulescu este o curviştină parvenită, uşor de citit ca o carte de chick-lit, dar ce părere aveţi de blogul ghicitorului în fund? Îl găsiţi aici:" (şi aici pocniţi cu măiestrie tastele într-o ordine specifică, care să ducă aici) sau "Elena Băsescu are cele mai sulfuroase băşini din emisfera nordică, dar le ţine bine la păstrare, în cap. Totuşi, din când în când se scapă în public. Aşa şi acum, cu ideea de a candida la europarlamentare. Dar ce părere aveţi de blogul ghicitorului în fund? Căutaţi pe Google cuvintele ghicitor in fund şi apăsaţi pe Mă simt norocos şi chiar sunteţi!"

Premiile sunt absolut uimitoare, uluitoare şi chiar uruitoare (unul din ele e): un ecran de laptop Sony Vaio, care costă aproximativ 500 de euro pe piaţa liberă! Restul laptopului îl păstrez eu, deocamdată, pentru concursuri viitoare şi pentru a scrie orb.



Al doilea premiu e un harddisk Seagate, cu nu mai puţin de 2482 de cilindri (adică mult mai mult de 16 cilindri, cum au cele mai performante maşini pe care le găsiţi de cumpărat pe piaţă! vă daţi seama ce puternic e, sper) şi cu 63 de sectoare, cu circa 60 de sectoare mai mult decât primele trei sectoare ale Bucureştiului, care e cel mai puternic oraş din România!



Am doar două premii, pentru că mi s-a părut că trei premii ar însemna să fac o discriminare faţă de locurile 4, 5, 6 ş.a.m.d., aşa că fac o discriminare doar pentru locurile 3, 4, 5, 6 etc.

Câştigă cei care au cele mai multe linkuri către posturile unde au comentat. Blogurile trebuie să fie diferite de blogurile proprii, nu încercaţi să mă păcăliţi pentru că sunt deştept. A, premiile sunt pe bune şi concursul durează o lună, începând de azi. Pe locuri, fiţi gata să comentaţi pe forumuri străine, start la câştigarea premiilor!

Jocuri de DOS



Mi-am adus aminte zilele astea de Prehistorik, jocul în care erai cu un mic primitiv cu bâta mare și beleai dinozauri ca să nu te belească ei pe tine. Acest joc conține și fișierul filesa.cur, care ar putea avea niscaiva legătură cu ghicitul în fund. În plus, există în joc o scenă parcă desenată înăuntrul unui anus:



Jocul poate fi găsit aici. Nu vă îngrijorați că nu mai aveți calculatorul cu buton de Turbo, jocul se poate juca foarte bine și pe un PC modern, folosind utilitarul DosBox.

Voi - ca să fiu interactiv - ce jocuri de DOS ați mai jucat?

miercuri, 18 martie 2009

Isus din Nazaret? Nu, Isus din fund!

Vă aduceți aminte de Reunion, țara aia care e mereu selectată înaintea României când apeși pe R la Country, în formulare web? Ei bine, de acolo vine un preot, Daniel Gavard, al Catedralei Isus-Mizericordiosul, cu niscaiva viermi în fund, suficienți cât să se fâțâie pe o pernă. Interesantă nu este condiția parazitată a anusului individului, ci faptul că bucile lui dibace pot face ca pe acea pernă să apară chipul lui Isus!



Evident, după aia a făcut tam-tam mare și dreptcredincioșii s-au cutremurat de uimire. De exemplu, Antoinette, babă, 82 de ani, a exclamat "fenomen divin" înainte de a i se umple ochii de lacrimi. Enoriașa Lise-May a zis că biserica e un loc sfânt. Preotul a zis că nu e un miracol, ci un act al prezenței Domnului.

Nu știu însă ce să cred: ori preotul avea un fund care arăta ca Isus, ori Isus avea, Doamne-iarta-ma, o față de fund. "Passion of the Christ" sună acum ca un film gay.

Eu cred totuși că în perna preotului nu s-a arătat Isus, ci Jonathan Davis, solistul formației Korn. Adevărata apariție a lui Isus e aici:

marți, 17 martie 2009

Mari curi ai neamului: Sorin Cerin

Te uiți și te minunezi la domnul Sorin Cerin, poet și filosof scăpat de la Bălăceanca, un tăntălău melodramatic care debitează valuri și valuri de banalități și imbecilități. Vă rog să aveți răbdare, că merită!



În continuare, cel mai tare delir, spre sfârșitul clipului:



Ceea ce mă sperie și mă îngrozește e că acest bufon are și fani și că a păcălit vreo două-trei găinușe ahtiate de cultură să le sondeze profunzimile cu apendicul lui cu care face pipi!

Delectați-vă în continuare și cu o colecție de citate din Sorin Cerin (dați click, că merită!), care nu sunt scrise de mine când eram în clasa a patra:

  • Poate fi ceva mai important decât iubirea? Doar aceasta poate înfrunta praful deşertăciunii.
  • Totul este deşertăciune în afară de iubire. Războaiele, structuralizările sociale bolnave, mizeriile acestei lumi se datorează înstrăinării oamenilor de sinele lor care este Iubire şi atât.
  • Nu credeam să vii acum, la vârsta şi ceasul acestei Iluzii a Vieţii, dar îţi spun printre gratiile acesteea cât de mult Te Iubesc şi să nu te îndoieşti niciodată de mine.
  • Abia acum aş vrea să cuprind infinitul, să-l întreb ce a căutat la întâlnirea sa cu Dumnezeu? Doar fiindcă vroia să cunoască Sfârşitul unui Început sau poate că se simţea la fel de singur ca şi Dumnezeu fără de noi?


Și pentru că Sorin Cerin poetul atât de meșteșugar al vorbelor ne-a delectat destul, să pătrundem puțin și în fundul lui, ca filosof. Omul și-a luat un televizor ca să se uite și el la porno când nu îmbârligă femeiuști culturale, a văzut o gaură în spate pe care scria COAXIAL și a inventat coaxialismul, un sistem filosofic (sic!) care pretinde că "Orice sistem filosofic sau filosof care va pretinde ca spune adevarul este mincinos. Coaxialismul este prin excelenta filosofia care nu pretinde ca spune adevarul, dar care accepta aplicatii care sustin raportarea iluziei vietii la adevar".

Eu i-aș turna acestui om plumb încins în fund. Voi?

luni, 16 martie 2009

Decalogul blogului despre ghicit in fund

Nu știu dacă exista vreo persoană în lumea asta căreia să-i pese de ce voi zice eu mai jos, dar voi încerca să expun câteva principii simple după care mă ghidez cu blogul ăsta:

1. Scriu de plăcere, pentru mine și pentru cei 5-10 (uneori, chiar 15!) oameni care mă citesc și mă pricep. Nu postez pentru labagii care intră să vadă funduri. Dacă ai ceva în cap și știi să citești, te-ai prins deja de asta! Deasemenea, rostul blogului nu e ca să fac rost de poze cu funduri de la alți oameni și dacă crezi asta meriți să fii violat în fund cu un drug de fier de genul celor cu care se sparg ușile în filme.

2. Nu fac link exchange cu nimeni, nici măcar cu primul meu născut. Dacă ai un blog vrednic și original, te pun la recomandări. Nu pun bloguri nicăieri, doar ca să pună și alții blogul meu. Dacă vă place blogul, băgați-l în blogroll sau puneți-vă bannerul. Dacă nu, băgați-l în fund.

3. Câteodata scriu des, câteodata fac pauze cu lunile. Când fac pauză, vă invit să mai citiți ce-am scris mai demult. Când nu, vă invit aici... nu veți regretaaaa... am atâtea surprize, le meriți... e searaaa taaaa!

4. Aș vrea să vă mint și să vă spun că nu vreau trafic, dar nu pot. Vreau trafic.

5. Aș vrea să vă mint și să vă spun că nu vreau bani, dar nu pot. Vreau bani.

6. Nu mă întâlnesc la bere cu nimeni, nu apar în public nicăieri. Dacă iau premiu undeva, nu mă duc. Nici măcar eu nu știu cine sunt, nu vreau să afle alții.

7. Nu lucrez la Academia Cațavencu și mă irită comparația cu ei. Nu sunt singurii cu umor din România, ba chiar au ajuns să fie printre cei fără umor din România.

8. Nu moderez comentariile. Ești ceea ce ești, scrie ceea ce scrii. Am șters un singur comentariu, pentru că m-a rugat autorul să-l șterg. Dacă ești prost, așteaptă-te s-o afli și de la mine.

9. Contrar 4 și 5, nu scriu pentru bani și trafic. Încă. Sau niciodată! (am scris asta la punctul 9 pentru că 4 + 5 fac 9)

10. Punct de umplutură, ca să fie zece puncte.

10 bis. Scriu în limba română, adică cu diacritice, pentru că îmi pasă de limba română și, fără să scriu o bășină sentimentală, chiar o iubesc.

Atât.

Cum sa-ti pazesti fundul

Poți să faci kung fu, karate, jiu-jitsu, aikido, kendo, judo, kalaripayat, silambam, Fut Gar, dar cea mai bună metodă de a-ți apăra fundul vine încă din Evul Mediu, din secolul XV (cincisprezece, pentru cei care n-au studiat numeralele romane): centura de castitate.

În folclor, centura a fost inventată în timpul Cruciadelor, pentru a păstra proaspătă puritatea întinată a nevestelor cavalerilor. În realitate, prima lor atestare documentară e abia la aproximativ 100 de ani după Cruciade, în Italia. Ulterior, folosirea lor s-a extins și în Franța. (ce încredere aveau futăcioșii italieni și francezi în femeile lor! Hoțul strigă "Hoții!")



După cum se poate vedea din figură, ceea ce păzește femeia de înfiorătoarea apariție a dragonului fără ochi, dar cu o guriță știrbă, ce scuipă lichid, în loc de foc, sunt nu atât țepii, cât mirosul dezgustător care cred că domnea în zonă. Țepii ăia le apărau nu numai de penisuri, cât și de rudimentarele opțiuni de igienă a zonei (cârpe umede).

Mie mi se pare și o atestare documentară a sexului anal: nu te poți apăra de ceva ce nu există (cu excepția situației când ești creștin și crezi in Satana). Deasemenea, mie mi se pare și un îndemn hotărât la sex oral!

Și mai interesant e că astfel de dispozitive au fost create și pentru bărbați, posibil ca să se apere de tentații. În acele vremuri, izvoarele spun, exploziile testiculare erau extrem de frecvente, tocmai din acest motiv. Oamenii erau ținuți în ignoranță și prin faptul că gândindu-se tot timpul la sex, nu le mai stătea mintea la progresul societății.

Ulterior, aceste centuri de castitate au migrat de la femei la altă categorie socială de mâna a doua, copiii. Aceștia au fost protejați de pericolul de a ajunge în Iad prin masturbare începând din anii 1700 și, izolat, până în anul 1930! Nici să fuți, nici să te mastubezi n-aveai voie, ce-ți rămânea de făcut? Război, bineînțeles!

În vremurile noastre, aceste simboluri ale înapoierii au ajuns simboluri ale înaintării, fiind folosite de unii înaintași sexuali în jocurile BSDM. Nu știu în ce parte sunt întorși țepii, însă oricum ai da-o, tot ți-o scoți plină de sânge. Asta dacă nu are și centură la gură, caz în care oricum îți rămâne subrațul.

duminică, 15 martie 2009

Din fundul fundatiei Paul Polidor



Astăzi vom vorbi de un altfel de fund, şi anume o fundaţie. Vă mai aduceţi aminte de Paul Polidor, pluricelularul multicultural cu faţă de Ghinghis-Han in mizerie? Ei bine, aş fi vrut să uit de el, dar am primit la redacţie scrisoarea unei mame care a avut de-a face cu "artistul" care a aflat la o bere de cuvântul interferenţe şi de atunci îl foloseşte pe unde poate.

Ei bine, se pare că ceea ce părea a fi un nebun inofensiv cu cultul personalităţii dezvoltat în proporţie directă cu slăninele care-i acoperă trupul, se dovedeşte a fi un şarlatan cu acte în regulă (sau poate nu în regulă).

Ce face hoţomanul? Pentru că a aflat că adulţii sunt din ce în ce mai greu de prostit cu poeziile lui multiculturale, s-a dus acolo unde-i mintea mai fragedă şi unde e afectul adulţilor mai ridicat: la grădiniţe. Acolo preşcolarii sunt îmbiaţi cu cuvinte de genul "descoperă-ţi talentul" şi puşi să-i înveţe poeziile, pentru le putea apoi recita la festivalul care-i poartă numele: Festivalul Paul Polidor. Pentru acest glorios drept, tot aia micii, prin părinţii lor, trebuie să plătească 25 RON. La sfârşit, primesc o diplomă (a se citi o foaie trasă la imprimantă cu numele lor) şi urări de sănătate. Nu juriu, nu materiale înregistrate, nu o evaluare de valoare, nimic care să justifice suma.

Tot pentru a exploata dorinţa românului de a-şi mai trece o linie în CV, Paul Polidor organizează "seminarii ştiinţifice", unde participanţii îşi publică materialele într-o broşurică semnată tot de el, tot în schimbul unei taxe de 30 RON. Deci tu munceşti, tu plăteşti, iar grasul se semnează. Îmi aduce aminte de metodele Elenei Ceauşescu, doar că pe bani, nu de frică.

Ca să intri la acest superb festival, trebuie să scoţi din buzunar 50 de lei. Jumătate din preţul unui bilet la Placebo! Lipsa de transparenţă e totală: nu sunt afişe, pe net nu se găseşte nimic, decât de ediţii trecute ale acestui "festival".

La o căutare pe google, găseşti despre acest om doar o limbă în fund semnată de Traian T. Coşovei, care a fost amfitrion la nişte seri de literatura si de muzică la care a fost invitat trubadurul! Ce credibile sunt cuvintele de mai jos:

In ritm de balada sau de gazel, imbracat in haine rusesti sau in straie arabesti, Paul Polidor ne canta si ne incanta pe doua voci: una poetica si una muzicala; ambele la fel de autentice. Din aceasta polifonie se naste actul artistic profund, tulburator, uneori straniu, alteori cald, aproape intim, cu un glas parca mai auzit candva, la trubadurii altor vremuri.

Ce mă mai indignează este că acest parazit al intestinelor societăţii româneşti s-a oploşit fix acolo unde acesta are imunitatea scăzută: în învăţământ. Sediul Fundaţiei Paul Polidor? Liceul Teoretic Lucian Blaga-Sos. Pantelimon nr. 355, sector 2, Bucureşti. În clipul autolaudativ pe care şi l-a făcut sediul era în Şcoala 50. Într-un articol de pe net, aflu că are un Centru pentru Interferente Culturale Internaţionale la grădiniţa Mihai Eminescu, din Tîrgu-Jiu, dar şi în multe alte locuri din ţară.

Tot în acest clip, o doamnă profesor îl ridică în slăvi cu următoarea frază: "Un om ca el ar trebui să fie undeva sus, sus, sus". Spânzurat, poate.

vineri, 13 martie 2009

Fete dezbracate, fete descifrate, frate!



În vitrina cu curve de la pagina 5 stă cărniță expirată, dar numai bună să fie traficată. În textul care le însoțește se ascund, cifrate, adevăruri. Să le citim și să le înțelegem împreună:

"Hobby-ul ei este moda" - vrea să găsească un fraier, să i se atașeze de portofel și să-l plimbe prin mall-uri, la shopping. Dacă fraierul nu apare, probează des, cumpără rar. Acest comportament se menține și după ce fraierul apare.

"Hobby-ul ei este muzica" - ascultă manele la mobil, pe handsfree, în ore. Dacă femela nu mai e la școală (foarte probabil), ascultă manele la mobil în tramvai de la cocalarii cu care o așteaptă un gang-bang diseară.

"Hobby-ul ei este dansul" - a învățat două-trei mișcări lascive din fund de la colega ei de curvăsăreală, pe care le exersează fie acasă, în fața webcam-ului, pe yahoo messenger cu cocalarul ei preferat, fie la disco-bar-ul din comună/oraș/municipiu, lângă gelatul plictisit cu pantofi de la cu vârf ascuțit și merț.

"Și-ar dori o carieră în modelling" - a văzut că vecina de palier se plimbă cu mașini acătării și nu cu tramvaiul de când a intrat pe mâna unor inși care-o și fut și îi iau și banii ca s-o plimbe-n chiloți prin diverse și anonime parade de cărniță. Și-ar dori și ea să devină femeie independentă (dar nu prea mult) și să aibă banii ei de rimel și sare de baie.

"Și-ar dori o carieră în televiziune" - și-a dat seama că i-ar sta foarte bine în bikini și sclipici pe post de plantă de platou, care face fotosinteză la reflector. Nu sunt bani mulți, dar se poate lăuda în scara de bloc cu ceilalți mâncători de semințe că a apărut "pe sticlă"; vecina de vizavi sigur va fi invidioasă!

"Își dorește o carieră în domeniul artistic" - s-a dezbrăcat odată pentru cocalarul ei care i-a tras o poză artistică de sus în jos cu mobilul și și-a dat seama de puterea artei. Vrea să repete procesul, dar pe bani și cu aparate DSLR, urmate de Photoshop și futut.

"Se declară o persoană ambițioasă" - își dorește cu ardoare "să le facă pe toate invidioasele" de la ea din clasă sau din bloc; e un semnal clar că e dispusă să facă orice și-și pune la dispoziție gura, păsărica și anusul pentru penetrare, doar ca să pătrundă în lumea bună.

"Se declară o persoană sociabilă" - dacă ești bărbat, ai bani și ceva putere, nu te refuză dacă o inviți la un suc și o partidă de sex în grup, unde poate socializa în voie.

"Iubește călătoriile" - ar dori să găsească un bărbat generos care să-i plimbe curul prin țări străine, pentru că e prea proastă să-și găsească o slujbă și să-și plătească singură biletul sau să-și planifice vacanța.

"Iubitoare de natură" - Merge des cu băieții cu Dacia la munte, unde prepară mici în timp ce băieții joacă fotbal pe pajiște, beau bere și vorbesc despre cât de rău ar fute-o pe prietena ei. Uneori, merge pe jos până la Cascada Urlătoarea. S-a futut odată pe plajă și i-a plăcut foarte mult senzația nisipului în fund.

"Pasionată de fotografie" - și-a luat un compact ieftin din Carrefour, la ofertă și se pozează udă și nudă în oglindă în baie și își pune pozele pe Hi5, unde primește comentarii sclipicioase de dincolo de monitoare cu ecrane lipicioase.

"Iubește internetul" - îi place să frece netul și să stea pe mess de acasă, de la școală sau de la job. Vrea o slujbă de secretară și nu se dă în lături nici de la webcam pe net.

"Adoră să pozeze pentru reviste" - e dispusă să pozeze în fundul gol și să i se vadă păsărica, doar pentru a fi remarcată de câțiva pofticioși redactori/producători/regizori de filme porno care o pot împinge de la spate în carieră.

"Pasionată de limba engleză" - a văzut câteva filme de acțiune, thriller și comedii romantice, subtitrate în limba română și are curajul de a crede că poate reproduce câteva expresii din film, ca "motherfucker", "give me a coffee" și "thank you!", uneori chiar una după alta!

"Este model" - a participat la trei concursuri de miss: Miss <inserati nume de liceu agricol sau industrial>, Miss Plaja și Miss Litoral. Chiar dacă nu a câștigat, important e să participi. Visul ei e să o remarce Costin Mărculescu.

"Îi plac animalele" - vrea neapărat un caniș sau un chiuaua, cum a văzut că are Paris Hilton și un fraier care să scoată potaia la plimbare când îi vine să se pișe. Potaiei, nu ei. Mă rog, și ei.

"Este studentă la Management/Româno-Americană/Contabilitate/Jurnalistică/Turism/<inserați altă facultate de căcat>" - freacă menta în timpul anului și pula profilor în sesiune; nu are timp de învățat, e ocupată cu una sau toate din pasiunile ei: modellingul, moda, fotografia, limba engleză, călătoriile, dansul și Internetul.

"Are 1,60 m și dimensiunile 86-60-89" - e minoră și mama ei nu știe ce face.

"Are 18 ani, 1,70 și dimensiunile 86-60-89" - sigur e minoră și mama ei nu știe ce face.

"Are 29 de ani, 1,75 și dimensiunile 91-60-92" - are peste 35 de ani, e uzată rău și n-a obținut nimic din asta, pentru că a fost proastă. Și nici n-o să obțină, pentru că e în continuare.

"E din Timișoara, Brăila, Constanța, București, Cluj, Botoșani, Brașov, Focșani, Arad etc." - e o micuță curvuliță româncă care nu e în stare să facă nimic altceva decât să-și vândă repede carnea, până nu se alterează în galantar. Modelul ei e orice pipiță din RO care a izbutit să aibă ceva vizibilitate în ziare de căcat arătându-și țâtele în lenjerie de la tarabă. Speră să câștige bani repejor până nu se ofilește de tot și să-și deschidă un salon de frumusețe, unde să se boiască gratis până ce dă colțul de la vreo supradoză sau de la vreun penis prea mare pe gât.

Masturbatio in integrum

Undeva pe net am descoperit asta:



Punctele reprezinta zone de reflexologie unde poţi apăsa penisul şi poţi vindeca trupul!

Masturbarea-i rușinoasă, dar e sănătoasă!

joi, 12 martie 2009

Simona Fundanal

După avalanşa de veşti proaste din ultima vreme (din care, spicuiesc: Michael Jackson va mai da 10 concerte pe care va lua o grămadă de bani, deşi e doar o epavă a meseriaşului care era, ca Madonna; Joaquin Phoenix a incercat sa bata un spectator, in timp ce sustinea un concert rap; Salariile de pe Wall Street s-ar putea dubla anul acesta;), iată în sfârşit o veste bună: Simona Sensual nu va mai poza niciodată goală, ci plină! Plină de spermă, plină de penisuri şi plină de rahat, în primul film românesc scato!



Aş dori să-i iau apărarea fetei: nu e uşor să fii o toantă analfabetă în România! Nu te angajează nimeni, toţi vor diplomă şi limbi străine, iar tu nu cunoşti decât vreo 3000, de la tipii cu care ţi-ai luat-o în gură (săracii). CV? Ce e aia, o boală venerică? Program de la 9 la 6? Dar ce e ea, televizor, să aibe program? Ea are doar deschis, de la stângul la dreptul! Excel? Nu stie decât de XXL, că aşa i-au zis toţi că au. Trebuie să bată la tastatură 70 de cuvinte pe minut? Păi nici pula nu se suge de 70 de ori pe minut şi are şi unghii false, cu muci, piele moartă şi spermă uscată sub ele! Vânzătoare? Uite ce e, ea nu e curvă, ea iubeşte bărbaţii sensibili şi romantici, dar să aibe bani mulţi, pentru orgoliul lor, ca să nu-i eclipsească!

Ce-ţi rămâne de făcut? Păi cu atâţia labagii frustraţi, nu e păcat să nu-ţi arăţi ţâţele de bunică precoce în cel mai ieftin ziar de softcore? Cu atâţia afoni, nu e păcat să-ţi faci formaţie de muzică şi dans la bară? E! Şi cică e şi o legătură între afonie şi labărie şi frustrare, aşa că are succes madama!

Iar dacă te mai înhaitezi şi cu ceva tuciurii pitici care se şterg la fund alergând prin iarbă, succesul e şi mai garantat! Nu contează că se testeaza deja avioane în tunelul aerodinamic dintre picioare şi că fundul tău e deja portal interstelar pentru entităţi maronii şi urât mirositoare din celelalte dimensiuni (2,3,4,5,6,7,8,9,10,11,12,13,14,15,16,17,18,19,20,21,22,23,24,25,26,27,28,29,30 cm).

O ştire de ultimă oră: Mythbusters au turnat o emisiune cu Simona Sensual în care au dărâmat mitul că sperma e bună pentru ten.

miercuri, 11 martie 2009

Aduceri aminte

În ultima clipă mi-am adus aminte că am fost unul dintre primii bloggeri din România, după alte câteva sute care își povesteau micile experiențe lumești labagești din mușuroiul de furnici care este planeta Pământ. Bloggingul se petrecea pe forumul lui Andrei Gheorghe, unul dintre primii mari păcălici pe care i-a dat țara.

Deci, pentru cei ce doresc să revadă în premieră proto-ghicitorul în fund, așa cum era el când era mic și mult mai talentat ca acum (poate), apăsați aici. E o parte mică din blogul numit "Jurnalul lui Adrian Temișan", pentru că partea mare s-a pierdut într-un fatal accident de forum.

Da, știu că-l cheamă Aurelian Temișan. N-am avut chef să-i zic așa, ca să nu-l recunoască lumea. Și trebuie să recunoașteți că dacă nu vă ziceam nu-l recunoșteați nici voi. Spor la citit! Și pentru că e posibil să ratați linkul in text, iată aici o versiune mai lungă a linkului pe care trebuie să dați click.

NOTĂ: Poza de mai jos e inclusă pentru conformitate:

Cabral

Cabral e mulatru (nu negru, cum se laudă), e mai înalt decât mine și poate să mă bată rău dacă vrea, pentru că a făcut kick-boxing. Atât.

Ceea ce vroiam să vă spun e că mi-am făcut un banner pe care-l puteți pune la voi pe site. Facem banner exchange, adică voi puneți bannerul ăsta la voi pe site și eu nu fac absolut nimic pentru voi, dar o să vă pun un acatist la biserică * dacă îmi dați numele vostru mic în commenturile de mai jos.

Codul la care trebuie să dați paste în blogul vostru e ăsta de mai jos:

<A HREF="http://GhicitorInFund.blogspot.com" target=_blank> <IMG SRC="http://img8.imageshack.us/img8/4662/bannerghicitor.gif"> </A>

Și rezultatul o să fie ăsta:



* Este posibil să dureze foarte mult până o să pun un acatist la biserică, dar aveți speranță și încredere, cândva tot o să ajung eu p-acolo.

marți, 10 martie 2009

Google citeste blogul Ghicitorului!

Cel mai mare gigant din lume al motoarelor de căutare citește blogul ghicitorului în fund! Este un lucru cu care nu mulți bloggeri se pot lăuda. Cea mai bună dovadă ân sensul ăsta este următorul mail:

"While reviewing your account, we noticed that you are currently displaying Google ads in a manner that is not compliant with our policies. For instance, we found violations of AdSense policies on pages such as http://ghicitorinfund.blogspot.com/2009/03/reportaj-din-fund.html. Please note that this URL is an example and that the same violations may exist on other pages of your website.

As stated in our program policies, AdSense publishers are not permitted to place Google ads on pages with adult or mature content. This includes images or video content containing strategically covered nudity, as well as sheer or see-through clothing.

As a result, we have disabled ad serving to the site."


Ce este pierderea a 13$ de pe AdSense comparativ cu mângâierea de a fi citit de cel mai mare motor de căutare în fund?

Dacă Google poate, poți și tu! Nu mai aștepta și citește ACUM blogul Ghicitorului în fund!

Deasemenea, în paralel cu ei, am decis să renunț la serviciile AdSense și am deschis un cont de PayPal unde îmi puteți face donații cât vă lasă inimioara, că trebuie să mănâncă și gura mea dân Internetul online, acum că e criză și locul meu de muncă e în pericol. Să vă dea Dumnezeu sănătate și putere de muncă ca să puteți ca din banii câștigați să îmi dați și mie o mică parte.

Romania

Am găsit pe net poza asta



care mi se pare o reprezentare foarte fidelă a României, adică o nație cu pula mare (brazi, brânză, relief frumos proporționat, ieșire la Marea Neagră, petrol, litoral, deltă, păduri și oameni inteligenți și ospitalieri), dar care și-o suge singură și cel mai probabil are anusul lărgit de la câte imperii/țări au futut-o-n cur (Imperiul Roman, Otoman, Prusac, Rusac, you suck, Austro-Ungar, bulgarii (?), vulgarii, arabii, Ucraina, America de Nord si de Sud, Austria și cred că și Togo și-a băgat coada murdară pe la noi prin țară).

Pentru faptul că nu mai are păr în fund e responsabil Verestoy Atilla, care unde vede o pădure se gândește automat la iarbă. Acum privește cu jind spre scalpul omului.

Bucata de plastic de lângă această Românie nu e un vibrator, ci pula protetică a lui Prigoană.

Ca o observație personală, dacă România ar fi avut pula mai mică, probabil n-ar mai fi ajuns cu gura la ea și ar fi futut și ea, normal, alte țări (cum au făcut englezii, spaniolii și francezii) sau s-ar fi pus la treabă. Uneori, e un blestem să ai pula mare. Ca țară.

Cine are fundul frumos îi place și lui Dumnezeu

Să nu uit de ce sunt aici: pentru a împărți din frumusețea fundului și de a împărtăși înțelepciunea pe care am dobândit-o în viață. Pentru că ultima nu e mare lucru, nu-mi rămâne decât prima. Cuvintele nu pot descrie ce e mai jos... Sursa. Sursa. Sursa. Sursa

...ba da. În prima poză e o fată cu ciorapi de plasă și fără lenjerie intimă. In a doua poză, e o fată într-un pat ciufulit, cu fața în jos. În penultima poză, e o balerină slabă și cu țâțele mari, dar și cu jambiere albe. Iar în ultima poză, un fund se ițește ațâțător după o fustă verde.

luni, 9 martie 2009

Harakiri in fundul gol

Pun pariu că credeți că știți ce înseamnă Harakiri. Și pun pariu că-l pierdeți. Harakiri e un mensual (nu menstrual, Simono, deși au legătură, fiind odată pe lună, ca și Neil Armstrong) franțuzesc cu limba ascuțită, cu care disecă în toate relele societății și toate cele. Un fel de Plai cu boi, dar mai cool, pentru că e fără dinescu (cu d mic). Ulterior, și-a schimbat numele în Charlie Hebdo.

O colecție (incompletă) de scanări ale coperților puteți găsi aici. Până una alta, am făcut un efort și am compilat o colecție de coperți cu o profundă legătură cu ceea ce fac eu aici.

Fierbinte pentru cuvinte sau cuvinte fierbinti

Prin prenumblările mele virtuale am dat de un site care âmbină armonios cele două pasiuni ale mele: sânii și lingvistica. Site-ul se numește HotForWords.com și acolo ceea ce pare a fi o rusoaică sexoasă și mai bombată în față decât o conservă stricată explică etimologia diverselor cuvinte din limba engleză.

Mi-au plăcut multe altele, pe care vă invit să le descoperiți singuri, dar pentru că suntem pe un site de ghicit în fund, delectați-vă cu explicația faptului că americanii spun "ass" iar englezii, australienii și câțiva alți oameni spun "arse".

duminică, 8 martie 2009

De la an la in

Numărul foarte mare de analfabeţi care au ajung pe blogul meu căutând "ghicitor ân fund" m-au determinat să lansez un alt blog: http://GhicitorAnFund.blogspot.com

E un blog relativ nou în peisajul blogosferei româneşti şi vă rog să aveţi îngăduinţă cu el.

Cine sunt? Incotro ma-ndrept? De unde vin?

Întrebările din titlu sunt întrebări pe care fiecare dintre noi şi le pune pe drumul vieţii. Şi vreau doar să spun atât: dacă-l acceptaţi pe Isus Christos ca salvatorul vostru, dacă vă pocăiţi, vi se va arăta Calea şi fiecare dintre noi ne vom întoarce în sânul turmei ca o oaie rătăcită şi violată de ciobani şi omorâtă de lupi.

Şi dacă la ultimele două întrebări nu o să vă răspund (pentru că le-am pus doar aşa, ca să fac titlul mai lung şi mai interesant pentru toti pseudofilosofii de acolo), vă voi răspunde la prima întrebare, controlând creierul lui Jon Lajoie şi turnând acest videoclip:



Pentru tema de acasă, ghiciţi (ce, numai eu? - n.a.) care sunt cele zece diferenţe dintre tipul descris în videoclip şi mine (am numărat ridicând un deget de fiecare dată când ceea ce eram eu nu corespundea cu ce zicea el acolo, ca om şi mi-au ajuns, ceea ce înseamnă că nu sunt ciung).

Frutti Fresh

Îmi cer scuze, am vrut să zic Fruity Flash, o lucrare 3D cu o banană ce-şi îndreaptă ameninţător banana spre fundul unor fructe! Nu prea are legătură cu ghicitul în fund, ci cu ghicitorul în fund, în sensul că mi-a plăcut.



Later edit: Comentariul Claudiei m-a aruncat şi pe mine în tunelul cu amintiri şi mi-am adus aminte de "Public Masturbator Trench Coat". Nu, nu sunt in showbiz, e vorba doar de clipul de mai jos:

vineri, 6 martie 2009

Redactia Jocuri si Concursuri cu Fundul prezinta:

Japonezii sunt cei mai tari din lume când e vorba de miniaturi (tehnologie şi penisuri), femei care plâng în timpul actului sexual, lolicon, filme horror (copiate ulterior de americani, care le vând ca filme de succes) şi show-uri tâmpite de televiziune.

Unul dintre ele obligă concurenţii la un close-up cu fundul nespălat al unui japonez în caz că răspund greşit la întrebări (Dan Negru, fratele de după ce ai mâncat afine al lui Dan Brown, să ia aminte!):

Alfafundul

Fundul a perforat și urechile celor mici în această melodie care îi învață alfabetul într-un mod în care voi nu-l veți mai învăța vreodată! Tipa, Kymia Dawson, a scos și un album cu tot soiul de cânticele pline de viață, funduri și bășini, "Alphabutt".

Genul se cheamă anti-folk și văd că-l prefer flok-ului obosit de pe la noi, mai ales celui cântat de prăfuitul comunistoid Shake-aru, lustruitul comunistoid S-o caci(u), re-obosita Ada Milea (care se repetă ca un disc stricat, că "Ceaușescu n-a murit!", an de an, gală de gală, sală de sală) și toată șatra de chitariști (in slang, apropo, "chitariști" înseamnă lăței) din G(o)ala de Folk Om Bun (de futut în cur cu pickhammerul înroșit în foc).

La film

Nu prea sunt eu de părere să zic bancuri pe blog (iț so clișe!), după ce am citit cel mai idiot si nefunny banc din lume de pe căcatul de site cururi.net, adică ăsta

O tiganca se duce la doctor, iar acesta ii spune sa foloseasca 3 supozitoare pe zi. Tiganca il intreaba cum se folosesc, iar acesta ii spune politicos ca trebuie introduse in rect.
Iese tiganca, barbatul o astepta afara. Tiganca ii spune ce i-a spus doctorul, iar tiganul o intreaba:
-Pai bine, fa, da` ce-i ala rect?
-De unde sa stiu io, barbate?
-Du-te si intreaba-l pe doctor!
Se intoarce tiganca in cabinet.
-Domnule doctor, da` ce-i ala rect?
-Rectul este anusul.
Se duce tiganca inapoi la barbatul ei, ii spune ca trebuie sa le bage in anus.
-Pai bine, fa, da` ce-i ala anus?
-De unde sa stiu io, barbate?
-Du-te si intreaba-l pe doctor!
Se intoarce tiganca in cabinet.
-Domnule doctor, da` ce-i ala anus?
-Adica sa ti le bagi in cur, femeie!
Se duce tiganca inapoi la barbatul ei.
-Cred ca doctorul s-a suparat. Mi-a zis sa mi le bag in cur...

trebuie să vă zic și eu un banc ca să-mi ia din suflet amăreala și să-mi pună la loc în coaie muia pe care le-am dat-o:

Cică într-o sală de cinematograf, în timpul filmului, un cuplu:
Ea: Țuțuuuu, mă doare degetul tare, mi l-am prins în scaun când m-am așezaaat...
El: Dă la Țuțu să pupe, că trece.
După câteva minute...
Ea: Țuțuuu... m-am înțepat cu paiul în gingie și mă doare tareeee...
El: Dă la Țuțu să pupe, că trece.
După alte câteva minute...
Ea: Țuțulicăăă.... mă doare burta de la popcorn...
El: Dă la Țuțu să pupe, că trece imediat.
La care se ridică un tip din sală și zice: Domnu Țuțu, vindecați și hemoroizi?


(bancul e via kramer, asiduu comentator pe blogul de ghicit-n fund)

joi, 5 martie 2009

Curva virgina

Pentru că activitatea de ghicit în fund stagnează oarecum şi afară plouă, am chef să vă spun mici istorisiri din viaţa mea de ghicitor în fund. Şi vreau să vă povestesc despre Verginica, curva virgină.

Am cunoscut-o prin intermediul anunţurilor de mică publicitate, rubrica de Matrimoniale. N-am înţeles niciodată de ce îi zice aşa, când 90% din bărbaţii care apelează la numerele de acolo sunt deja căsătoriţi, iniţiaţi în taina sfântului matrimoniu, incătuşaţi, încotoşmăniţi, încoţopeniţi. Eu fac parte din ceilalţi 10%.

Bunăoară, fiind un ins în căutarea purităţii, nu mică mi-a fost mirarea să dau peste anunţul "Virgină, caut domn generos şi experimentat pentru relaţii intime". O virgină în lumea sexului plătit? m-am intrebat eu şi am sunat imediat.

La capătul firului (vorba vine, pentru că sunam de pe mobil) era o voce feminină cam răguşită care mi-a zis că mă poate vedea în două ore şi că ne putem vedea în zona cutare. Aveam timp pentru un duş, pe care l-am făcut pe îndelete, insistând în zona genitală.

Am ajuns în garsoniera cochetă a domnisoarei (nu avea mai mult de 25 de ani) şi m-am aşezat pe pat. A dat drumul la muzică şi mi-a adus un pahar de whiskey, pe care l-am primit cu bucurie, întrucât eram întrucâtva stresat. Era îmbrăcată într-un furou de mătase, care-i curgea foarte bine pe forme şi-i punea în evidenţă fundul obraznic, gata de pocnit şi de disciplinat. Avea sânii destul de mici, dar compensa grozav cu fundul pe care puteam pune paharul de whiskey şi n-ar fi căzut!

Am întrebat-o dacă chiar e virgină sau e doar o chestie de momit clienţii. M-a asigurat că nu e reclamă mincinoasă şi m-a întrebat daca nu vreau să văd certificatul medical de la ginecologie. I-am zis că bineînţeles că vreau să-l văd, mi l-a adus, şi am constatat cu uimire că tot ce zicea e adevărat. Apoi m-am gândit că e fals, trăim în România şi ştim bine că pentru o sumă de bani medicii pot scrie orice prostie într-o hârtie. I-am spus-o şi mi-a întors-o tăios: "Pentru o sumă de bani poţi verifica dacă e adevărat ce scrie acolo. Nu de asta ai venit aici?"

I-am zis că inainte să vin mă gândeam că, fiind virgină, nu o să putem face mare lucru, în afară de sex oral şi anal. Şi-a ridicat furoul în faţă, şi-a dat puţin chiloţii din acelaşi material într-o parte şi şi-a lăbărţat labiile cu degetul arătător şi cu cel mijlociu:

"O mie de euro şi ai voie aici."
"Dar pot face asta şi gratis, cu vreo gagică beată din Expirat sau Fire!"
"Virgină?", a ridicat ea o sprânceană a neîncredere. "Câţi bani ai la tine?"

Aveam chiar o mie de euro, pe care plănuiam să-i depun la bancă şi să-i alătur altor bani cu care să plătesc un avans la maşină.

"700", am minţit eu, muşcându-mi limba că nu am zis mai puţin, pentru că bănuiam ce va urma.
"Ok, 700 şi deschid porţile la discotecă"
"Nu merg la discotecă."
"Nu ai simţul umorului?"

Nu aveam. Nu când urma să rad 700 de euro pe o curvă virgină.

"Ok", am zis. Bărbaţii sunt slabi. Iar eu sunt un bărbat adevărat.

"Bun băiat", a gângurit ea şi a îngenuncheat. M-a desfăcut la pantaloni, i-a dat jos, apoi ciorapii, pulovărul şi cămaşa. Chiloţii au urmat la scurt timp după aceea, intovărăşiţi de chiloţii ei. I-am zis să păstreze furoul pe ea. Goliciunea totală este pentru atunci când faci dragoste.

Cuirasatul a dat de ceea ce păreau nişte gheţuri de piele. După un sfert de oră, aveam sânge pe pulă şi 700 de euro mai puţin. Mi-a supt-o apoi şi mi-a curăţat-o cu conştinciozitate. Am făcut duş şi am plecat.

După aproximativ o lună, am verificat ziarul şi am văzut din nou anunţul. Am sunat din nou şi mi-am stabilit o întâlnire. Am făcut duş si am insistat în zona inghinală.

Mi-a deschis deja goală şi udă. "Intră, nu am apucat să mă şterg."
Am intrat în hol şi am întrebat: "Tot virgină?"
"Există un singur mod de a afla, nu?"
"Îmi vreau cei 700 de euro înapoi", i-am zis furios. "Sau măcar o parte din ei!"
Era inutil să-i zic că chem Poliţia. Mi-ar fi râs în nas.
"Eşti simpatic când te enervezi. Whiskey?"
N-aveam chef, însă fierbeam de nervi şi simţeam nevoia să mă calmez. Duşca de whiskey s-a potrivit în mine ca o piesă de puzzle lipsă.
S-a uitat la mine apoi câteva minute, fixându-mă cu ochii ei negri şi aprigi, încruntându-se pe alocuri. I-am văzut imaginea ridată atunci când va avea 60 de ani. Am fixat-o şi eu înapoi aşa cum făceam când eram copil cu alţi oameni în metrou.
"Bine, o să îţi lămuresc misterul. Nu sunt tocmai virgină."
"N-aş fi crezut!", i-am zis eu.
"Dacă nu te opreşti din ironii, mă opresc din povestit!" Şi iar a făcut cutele.
M-am oprit şi a continuat: "Nu-mi place să mă fut. Sexul mi se pare ridicol. Când văd bărbaţii pe mine, atât de siguri că ceea ce fac ei e important, atât de concentraţi să le iasă totul bine şi atât de ridicoli dând din fund, îmi vine să râd. Am făcut-o des la început, dar simţeam că fac bătături în vagin. Nu mă udam cum trebuie, de la lipsa de chef, aşa că mă durea. Am găsit tot felul de trucuri să trec peste asta, cum ar fi să-mi dau cu gel înainte, pretextând că mă duc să-mi pudrez nasul, cand eu făceam ceva total opus. Aşa că m-am frământat eu să găsesc o idee s-o mai răresc, dar totuşi să scot bani frumoşi. Şi mi-a venit ideea să mă vând ca virgină."
"Dar, totuşi... Ţi-a curs sânge!"
"Da, nu e un truc de film şi nici magie. Nu am punguţe cu sânge de porumbel care se rup la futut. Se cheamă himenoplastie, băiete. Se rupe, dau fuga-fuguţa la un doctor care mi-o coase la loc. Şi nici nu trebuie să îl plătesc uneori, îmi adoră fundul la nebunie şi îi aduce tot felul de ofrande: banane, jucării anale, pula lui. E o afacere, din ce iau, scad valoarea operaţiei şi îmi rămân bani frumoşi. Mulţi vor să fută o virgină, băiete! E noua modă în cea mai veche meserie din lume. Iar eu sunt trend-setter-iţă!"

Am plecat de acolo convins că am dat 700 de euro pe dezvirginarea unui himen ţesut din aţă chirurgicală. Mai bine futeam o batistă. Ieşeam mai ieftin.

miercuri, 4 martie 2009

Al aproape 200-lea post!

Se apropie post-ul cu numărul 200, prilej de nostalgie și de rememorare a începutului, dar și de evaluare: unde am fost, unde am ajuns, cui i-am ghicit în fund, ce rost are un ghicitor în fund pe lume, mai este nevoie de mine?

Am început să scriu undeva la jumătatea lunii Iulie 2008, când în culmea agitației de la lucru am decis că "mai bine ghicesc în fund decât să lucrez!". Așa a apărut primul meu post, după care au urmat altele.

Mi-am făcut reclamă pe cel mai patetic ziar din lume, pe cel mai patetic forum al celei mai patetice televiziuni din lume, dar și pe câteva forumuri: de spiritualitate, de computere, de draci si de laci.

Câțiva oameni știu cine sunt, alții - ceva mai mulți - nu. Cei mai mulți cititori vin aici căutând diverse porcării sau momiți de reclamele mele mincinoase din căcatul de ziar de mai sus. Majoritatea nu rămân.

Nu știu dacă am un fanbase. Sunt vreo 15 bloguri care mă au în blogroll. Nu știu câți useri se întorc să mă citească regulat.

Cele mai de succes postări? Despre furuncul, despre pârțurile în prăjituri. Chestii șocante, la care am făcut reclamă pe căcatul de ziar. Cel mai accesat post din căutări? Postul despre clismă. Mă bucur că lumea este interesată de igiena anală.

Cea mai puțin folosită facilitate a acestui blog este ratingul. Se pare că l-am pus degeaba. Deasemenea, am câștigat 13 $ cu AdSense! Mai am până la 100 de $.

Foarte puțină lume mă întreabă ceva. Am doar o singură persoană interesată de acest blog, care foloseste facilitatea aia de la Blogger.

Am participat la Roblogfest. Nu știu câte voturi am primit.

Cosmopolitan au vrut să mă ia să lucrez pentru ei. Mi-a plăcut ideea, dar nu-mi place revista. Deasemenea, un site lame mi-a propus să colaborez cu ei. Am refuzat, nu m-aș fi asociat cu ei nici pe bani.

Nu m-a amenințat nimeni cu moartea sau cu bătaia. Mă urăște doar Adrian Lepădatu, actorașul submediocru care a făcut Rockman și care periodic se caută pe google, să vadă ce a mai scris lumea despre el. O să-l găsesc la comentarii acum-acum.

Au fost momente de îndoială. Au fost momente când am vrut să vă arăt fundul.

Am primit un singur spam, pe care l-am șters. Nici spammerii nu mă bagă în seamă.

Un singur om și-a ghicit în fund. Un singur român din 22 de milioane. Eu zic că e puțin.

Aveam câțiva comentatori fideli, care n-au mai apărut. Undeva, pe parcurs, ghicitul în fund a devenit demodat și neinteresant.

Am un user care îmi trimite poze. Scuze, omule, că nu răspund la mailuri și că nu postez pozele. Nu din îngâmfare, dar nu vreau să postez ideile altcuiva. Încerc să-mi rămân fidel propriului ghicit în fund.

Sunt mii de bloguri mediocre acolo, în blogosferă, cu mii de vizitatori, deși nu au nimic de oferit, decât copy/paste-uri ordinare sau gânduri haotice și neinteresante. Nu vreau să fiu ca ei.

Deci vreau să-mi răspundeţi la întrebările de mai jos, folosind comentariile:

1. Vă place blogul de ghicit în fund?
2. Ce nu vă place? Ce ați schimba la el?
3. Ce vreți de la mine?
4. M-ați vota dacă aș candida la președinție?
5. Să nu mai ghicesc în fund? Să închid obloanele și să plec acasă?
6. Să scot AdSense-ul? Să pun mai multe reclame?
7. Să fiu mai acid? Să fiu mai blând?
8. Are vreun sens totul?
9. De ce mă citiți?
10. Puneți-vă o întrebare și răspundeți la ea. Alcătuiți cuvinte din literele: G,H,I,C,I,T,O,R,I,N,F,U,N,D.

Reportaj din fund

Un mic reportaj despre cel mai mare mușchi din corpul uman (de pe Metacafe):

marți, 3 martie 2009

Ganditori cu fundul: Karate Kid

No comments on this one. Decât c-ar fi fost mai interesant să spargă betonul cu capul.

luni, 2 martie 2009

Un Impulse in fund e un pas inainte!

Ce legătură au cosmeticele cu fundul? Puteţi vedea mai vechiul (dar valorosul post) despre obiectele pierdute în fund, însă aici este vorba de altceva: de un om care a vrut să-şi depăşească condiţia de om căruia îi pute căcatul şi a vrut să şi-l dea cu parfum (cum fac guvernanţii noştri cu situaţia din ţară). Însă nu cu orice parfum, ci cu un parfum care a făcut furori în anii de după revoluţie: Impulse. Şi atât de mult încât n-a mai aşteptat să iasă afara!

Să călătorim deci pe valurile amintirii şi să ne aducem aminte de faimosul şi embrionarul text publicitar:

"Cînd apare, ca o boare, te-ameţeşte, te vrăjeşte... E creată de-un stilist, se numeşte Body Mist!". Absolut îmbietor şi înduioşător!