luni, 16 martie 2009

Decalogul blogului despre ghicit in fund

Nu știu dacă exista vreo persoană în lumea asta căreia să-i pese de ce voi zice eu mai jos, dar voi încerca să expun câteva principii simple după care mă ghidez cu blogul ăsta:

1. Scriu de plăcere, pentru mine și pentru cei 5-10 (uneori, chiar 15!) oameni care mă citesc și mă pricep. Nu postez pentru labagii care intră să vadă funduri. Dacă ai ceva în cap și știi să citești, te-ai prins deja de asta! Deasemenea, rostul blogului nu e ca să fac rost de poze cu funduri de la alți oameni și dacă crezi asta meriți să fii violat în fund cu un drug de fier de genul celor cu care se sparg ușile în filme.

2. Nu fac link exchange cu nimeni, nici măcar cu primul meu născut. Dacă ai un blog vrednic și original, te pun la recomandări. Nu pun bloguri nicăieri, doar ca să pună și alții blogul meu. Dacă vă place blogul, băgați-l în blogroll sau puneți-vă bannerul. Dacă nu, băgați-l în fund.

3. Câteodata scriu des, câteodata fac pauze cu lunile. Când fac pauză, vă invit să mai citiți ce-am scris mai demult. Când nu, vă invit aici... nu veți regretaaaa... am atâtea surprize, le meriți... e searaaa taaaa!

4. Aș vrea să vă mint și să vă spun că nu vreau trafic, dar nu pot. Vreau trafic.

5. Aș vrea să vă mint și să vă spun că nu vreau bani, dar nu pot. Vreau bani.

6. Nu mă întâlnesc la bere cu nimeni, nu apar în public nicăieri. Dacă iau premiu undeva, nu mă duc. Nici măcar eu nu știu cine sunt, nu vreau să afle alții.

7. Nu lucrez la Academia Cațavencu și mă irită comparația cu ei. Nu sunt singurii cu umor din România, ba chiar au ajuns să fie printre cei fără umor din România.

8. Nu moderez comentariile. Ești ceea ce ești, scrie ceea ce scrii. Am șters un singur comentariu, pentru că m-a rugat autorul să-l șterg. Dacă ești prost, așteaptă-te s-o afli și de la mine.

9. Contrar 4 și 5, nu scriu pentru bani și trafic. Încă. Sau niciodată! (am scris asta la punctul 9 pentru că 4 + 5 fac 9)

10. Punct de umplutură, ca să fie zece puncte.

10 bis. Scriu în limba română, adică cu diacritice, pentru că îmi pasă de limba română și, fără să scriu o bășină sentimentală, chiar o iubesc.

Atât.

2 comentarii:

Rares Catalin spunea...

Aaaaaaaaaaaaah, dezvăluiri fantastice, manifestări a eului creator, ars poetica!
Oricum, am râs.
Mirabela Dauer e mişto.

Ghicitor in fund spunea...

E misto, dar s-o asculti, si nici atunci, ci doar uneori, dar rar, ce sa mai, aproape deloc, fi-r-ar sa fie, nu-mi place, o urasc, ma-sa-n cur, dac-o mai aud, o omor cu piciorul meu!