Al aproape 200-lea post!

Se apropie post-ul cu numărul 200, prilej de nostalgie și de rememorare a începutului, dar și de evaluare: unde am fost, unde am ajuns, cui i-am ghicit în fund, ce rost are un ghicitor în fund pe lume, mai este nevoie de mine?

Am început să scriu undeva la jumătatea lunii Iulie 2008, când în culmea agitației de la lucru am decis că "mai bine ghicesc în fund decât să lucrez!". Așa a apărut primul meu post, după care au urmat altele.

Mi-am făcut reclamă pe cel mai patetic ziar din lume, pe cel mai patetic forum al celei mai patetice televiziuni din lume, dar și pe câteva forumuri: de spiritualitate, de computere, de draci si de laci.

Câțiva oameni știu cine sunt, alții - ceva mai mulți - nu. Cei mai mulți cititori vin aici căutând diverse porcării sau momiți de reclamele mele mincinoase din căcatul de ziar de mai sus. Majoritatea nu rămân.

Nu știu dacă am un fanbase. Sunt vreo 15 bloguri care mă au în blogroll. Nu știu câți useri se întorc să mă citească regulat.

Cele mai de succes postări? Despre furuncul, despre pârțurile în prăjituri. Chestii șocante, la care am făcut reclamă pe căcatul de ziar. Cel mai accesat post din căutări? Postul despre clismă. Mă bucur că lumea este interesată de igiena anală.

Cea mai puțin folosită facilitate a acestui blog este ratingul. Se pare că l-am pus degeaba. Deasemenea, am câștigat 13 $ cu AdSense! Mai am până la 100 de $.

Foarte puțină lume mă întreabă ceva. Am doar o singură persoană interesată de acest blog, care foloseste facilitatea aia de la Blogger.

Am participat la Roblogfest. Nu știu câte voturi am primit.

Cosmopolitan au vrut să mă ia să lucrez pentru ei. Mi-a plăcut ideea, dar nu-mi place revista. Deasemenea, un site lame mi-a propus să colaborez cu ei. Am refuzat, nu m-aș fi asociat cu ei nici pe bani.

Nu m-a amenințat nimeni cu moartea sau cu bătaia. Mă urăște doar Adrian Lepădatu, actorașul submediocru care a făcut Rockman și care periodic se caută pe google, să vadă ce a mai scris lumea despre el. O să-l găsesc la comentarii acum-acum.

Au fost momente de îndoială. Au fost momente când am vrut să vă arăt fundul.

Am primit un singur spam, pe care l-am șters. Nici spammerii nu mă bagă în seamă.

Un singur om și-a ghicit în fund. Un singur român din 22 de milioane. Eu zic că e puțin.

Aveam câțiva comentatori fideli, care n-au mai apărut. Undeva, pe parcurs, ghicitul în fund a devenit demodat și neinteresant.

Am un user care îmi trimite poze. Scuze, omule, că nu răspund la mailuri și că nu postez pozele. Nu din îngâmfare, dar nu vreau să postez ideile altcuiva. Încerc să-mi rămân fidel propriului ghicit în fund.

Sunt mii de bloguri mediocre acolo, în blogosferă, cu mii de vizitatori, deși nu au nimic de oferit, decât copy/paste-uri ordinare sau gânduri haotice și neinteresante. Nu vreau să fiu ca ei.

Deci vreau să-mi răspundeţi la întrebările de mai jos, folosind comentariile:

1. Vă place blogul de ghicit în fund?
2. Ce nu vă place? Ce ați schimba la el?
3. Ce vreți de la mine?
4. M-ați vota dacă aș candida la președinție?
5. Să nu mai ghicesc în fund? Să închid obloanele și să plec acasă?
6. Să scot AdSense-ul? Să pun mai multe reclame?
7. Să fiu mai acid? Să fiu mai blând?
8. Are vreun sens totul?
9. De ce mă citiți?
10. Puneți-vă o întrebare și răspundeți la ea. Alcătuiți cuvinte din literele: G,H,I,C,I,T,O,R,I,N,F,U,N,D.