Din fundul fundatiei Paul Polidor

Astăzi vom vorbi de un altfel de fund, şi anume o fundaţie. Vă mai aduceţi aminte de Paul Polidor, pluricelularul multicultural cu faţă de Ghinghis-Han in mizerie? Ei bine, aş fi vrut să uit de el, dar am primit la redacţie scrisoarea unei mame care a avut de-a face cu "artistul" care a aflat la o bere de cuvântul interferenţe şi de atunci îl foloseşte pe unde poate.

Ei bine, se pare că ceea ce părea a fi un nebun inofensiv cu cultul personalităţii dezvoltat în proporţie directă cu slăninele care-i acoperă trupul, se dovedeşte a fi un şarlatan cu acte în regulă (sau poate nu în regulă).

Ce face hoţomanul? Pentru că a aflat că adulţii sunt din ce în ce mai greu de prostit cu poeziile lui multiculturale, s-a dus acolo unde-i mintea mai fragedă şi unde e afectul adulţilor mai ridicat: la grădiniţe. Acolo preşcolarii sunt îmbiaţi cu cuvinte de genul "descoperă-ţi talentul" şi puşi să-i înveţe poeziile, pentru le putea apoi recita la festivalul care-i poartă numele: Festivalul Paul Polidor. Pentru acest glorios drept, tot aia micii, prin părinţii lor, trebuie să plătească 25 RON. La sfârşit, primesc o diplomă (a se citi o foaie trasă la imprimantă cu numele lor) şi urări de sănătate. Nu juriu, nu materiale înregistrate, nu o evaluare de valoare, nimic care să justifice suma.

Tot pentru a exploata dorinţa românului de a-şi mai trece o linie în CV, Paul Polidor organizează "seminarii ştiinţifice", unde participanţii îşi publică materialele într-o broşurică semnată tot de el, tot în schimbul unei taxe de 30 RON. Deci tu munceşti, tu plăteşti, iar grasul se semnează. Îmi aduce aminte de metodele Elenei Ceauşescu, doar că pe bani, nu de frică.

Ca să intri la acest superb festival, trebuie să scoţi din buzunar 50 de lei. Jumătate din preţul unui bilet la Placebo! Lipsa de transparenţă e totală: nu sunt afişe, pe net nu se găseşte nimic, decât de ediţii trecute ale acestui "festival".

La o căutare pe google, găseşti despre acest om doar o limbă în fund semnată de Traian T. Coşovei, care a fost amfitrion la nişte seri de literatura si de muzică la care a fost invitat trubadurul! Ce credibile sunt cuvintele de mai jos:

In ritm de balada sau de gazel, imbracat in haine rusesti sau in straie arabesti, Paul Polidor ne canta si ne incanta pe doua voci: una poetica si una muzicala; ambele la fel de autentice. Din aceasta polifonie se naste actul artistic profund, tulburator, uneori straniu, alteori cald, aproape intim, cu un glas parca mai auzit candva, la trubadurii altor vremuri.

Ce mă mai indignează este că acest parazit al intestinelor societăţii româneşti s-a oploşit fix acolo unde acesta are imunitatea scăzută: în învăţământ. Sediul Fundaţiei Paul Polidor? Liceul Teoretic Lucian Blaga-Sos. Pantelimon nr. 355, sector 2, Bucureşti. În clipul autolaudativ pe care şi l-a făcut sediul era în Şcoala 50. Într-un articol de pe net, aflu că are un Centru pentru Interferente Culturale Internaţionale la grădiniţa Mihai Eminescu, din Tîrgu-Jiu, dar şi în multe alte locuri din ţară.

Tot în acest clip, o doamnă profesor îl ridică în slăvi cu următoarea frază: "Un om ca el ar trebui să fie undeva sus, sus, sus". Spânzurat, poate.