Românii sunt o specie ciudată: dacă în timp ce trăieşti şi valorezi ceva sunt în stare să te ignore cu încăpăţânare, ba chiar să te scuipe-n ochi şi să-ţi dea un brânci în capră, după ce ai murit te golesc de organele interne, te umplu cu lacrimi şi te ridică sus pe un piedestal în fundul gol, să ţi se vadă valoarea învineţită şi chircită! Apoi tot ei se aruncă flămânzi asupra leşului tău şi-l acoperă cu sărutări fierbinţi, întrecându-se în omagii pentru a-ţi mânca posmagii de la pomană. Cu cât mai abitir te laudă, cu atât pricepi că ai de-a face cu inşi vanitoşi, care şi-ar dori şi ei la nunta lor cu viermii să fie lăudaţi în acelaşi fel. Asta dacă sunt persoane publice şi oarecum cunoscute.
Românul de rând are altă meteahnă: poza cu mortul. Parte şi din laşitate (pentru că celebritatea pompată cu substanţe de îmbălsămare nu mai poate să-l respingă pe paparaţ), parte şi din fudulia de a putea scoate apoi telefonul mobil în faţa oricui şi de a spune: "Am fost la Dolănescu bă! Uite ce bine arăta, săracul!". Nesigur pe talentul său propriu, românul de rând caută să se întovărăşească măcar vizual cu oricine crede el că e valoros, ca să se molipsească de valoare prin alăturare. Şi când zic "valoare", zic "notorietate", pentru că la români e simplu: cine e cunoscut cât de cât e valoros, chiar dacă e un terchea-berchea care a supt, s-a ploconit sau a călcat pe cadavre ca să-şi iţească iţarii în public. Mă aştept la funeralii naţionale în ziua în care va muri Esca (sper eu să pice de un 1 Decembrie), dar la un rând discret într-un cotidian în ziua în care va muri Agopian, Perjovschi sau Djuvara.
Faptul că românii se află într-un profund deficit de regalitate e ilustrat şi de titlurile "regale" pe care le primesc morţii. Bunăoară, rapsoduleţul cu vocea subţire, care a decis să se retragă din politică şi "să-l slujească pe Dumnezeu" la bătrâneţe, a căpătat negreşit titlul de "Regele muzicii populare" dar şi pe cel de "mare român şi patriot"! Oare ce titlu va primi Andra "Playback" când va muri? Sau Dan Negru? Sau pestilenţialul Dan Diaconescu? Sau reputatul Nistorescu, spaima motocicliştilor? Sau Laura Andreşan? Sau Bahmu?
La spectacolul jalnic al miilor de români bătându-se şi spărgând uşile Ateneului Român (chiar, ce cauta acolo Britney Spears-ul muzicii populare?) ca să vadă figura de ceară a decedatului Bălălău contribuie şi mass-media, care fac puncte bune de rating din moarte, mortăciuni şi morţii măsii şi din altă jalnică trăsătură a populaţiei: bocirea mortului, dusă într-atât la extrem, încât nu mai contează CINE moare, jale să fie.
După ce şi-a făcut poftele cu Sex-Dollănescu, acest popor necrofil aşteaptă înfrigurat următorul mort cunoscut. Până atunci, înapoi la morţii necunoscuţi de la ştirile de la ora 5. Andreea, ai legătura.
luni, 23 martie 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
8 comentarii:
ma, nu-i frumos sa ii doresti sa moara deodata cu djuvara :| oricine isi face treaba bine in fata poporului merita respect.
de dolanescu totusi nu mi-a placut niciodata. si e adevarat ca suntem un popor necrofil.
Erm... unde scrie ca ii doresc sa moara deodata cu domnul Djuvara? Ziceam ca ii doresc sa moara de 1 Decembrie (nu am specificat si anul, insa... poa' sa fie si peste 90 de ani) ca sa aibe un spatiu amplu la ProTV fix in ziua cand a aparut pe sticla.
Domnul Djuvara e nascut pe 18 august. Deci nicio legatura.
"Mă aştept la funeralii naţionale în ziua în care va muri Esca (sper eu să pice de un 1 Decembrie), dar la un rând discret într-un cotidian în ziua în care va muri Agopian, Perjovschi sau Djuvara."
am citit de vreo zece ori pana sa imi dau seama ca undeva in capul meu avea alta nuanta. am inteles ca iti doresti sa moara in aceeasi zi ca ea sa aiba parte doar de un rand in acelasi ziar. djuvara fiind mai batran. sinistra conversatie.
Nu, vroiam sa subliniez ca cu atat mai mare valoarea, cu atat mai mic randul si cu atat mai mica valoarea, cu atat mai mare tam-tam-ul national.
Adevarul e ca pe undeva as prefera ca moartea domnului Djuvara sa fie discreta si sa fie plans de cine-l stie si-l merita.
Si da, sinistra conversatie.
Să trăiţi, dom' Ghicitor!
Io aşa ştiu că se cade, să dau bună zua înente de a-mi iegspune problema. No buuuuuun...
Fraţilor, o să ni se spună că suntem de-a dreptu' şi absolut şi irevocabil NEPATRIOŢI în momentul când dna Esca va avea funeraliile (fie ele la timpul lor) dacă nu bocim cu restu' populaţiei. Şi da, marii măgari ai acestor circării sunt ziariştii, respectiv cei ce profită la greu de pe urma poporului trestie. A se citi român. Vă prindeţi voi.
Io unu' nu mai bunghesc la tembelizor decât pe oiroşport şi aia puţiiiiiin. cca. 45 minute cât halesc şi stau să-mi pice bine.
Cum dau pe un post de jenu' A1, ProsTV şi alde alea mi se face rău instant şi simt că-mi este insultată în mod direct intelijenţa. Care este. MAI ALES dacă dau de "ştiri"... Hai că am debitat destule tâmpenii pt un comentariu.
Săru'mâna!
P.S.: Mirabela Dauer e mişto.
Eu, preastimate, am mai putin de 15 canale la televizor, pe care ma uit mai putin de 15 minute pe saptamana.
In saptamana neagra a programelor TV am decis ca la primul semn de prostie vazut pe un canal, unde ii stau frecventele, acolo sa-i stea si delete-ul. Si mare cutremur a fost intre canale. Saizeci dintre ele s-au dus pe pustii.
mos Djuvara a spus intr-un interviu ca ar prefera o moarte pe un vas , care sa faca inconjorul lumii pentru a nu se mediatiza cazul sau .
Sunt total de acord cu domnia sa. Omul oricum e umblat prin lume.
Eu as prefera o calatorie cu vaporul viu fiind, fara sa mediatizez cazul.
Trimiteți un comentariu