In fundul lui Ion Pribeagu

Marea spumega în valuri
Dăruind privirii noastre
Stropi de-argint ce vin spre maluri
Când roz-albe, când albastre.

Plin de farmec e peisajul
Cât cuprinzi cu ochii zarea
Parcă-ntinsul cer albastru
S-a îmbrăţişat cu marea.

Cum se leagănă-ntr-o barcă
Prin talazuri ce se sparg
Samy şi cu nevestica
De vreun ceas se plimbă-n larg.

Dar deodata-un val năpraznic
Smulge barca, o hurducă,
O smuceşte-ncoace-ncolo
Şi o saltă ca pe-o nucă

Vâslele s-au rupt, iar Samy
A-ngheţat, parcă-i un sloi.
Dacă se răstoarnă barca
Se îneacă amândoi!

Vai de mine! - Urlă dânsul
Cu figura-ngălbenită.
Dac-ajung la fund, Raşela,
Peştii or să mă înghită! -

N-avea grijă, dragă Samy
Pentru ce să ţi-o ascund
Cu ce ai tu, niciodată
Nu poţi să ajungi la fund!

Aceasta şi multe alte lucruri găsiţi pe Scribd. Dacă vă place să citiţi fără foşnetul plăcut al hârtiei!